~ Zâmbetele noastre nu se mai potrivesc ~

~ Inima se cutremură, pulsează și dintr-o dată încetează să mai bată.

Sunt ca o sosire care pleacă să se consume,

Tremură pentru că vede un viitor nesigur cu sentimente înfricoșătoare.

Suntem atât de puțin când ne dorim să fim, că nimic nu ne dă siguranță.

E târziu. Printre promisiuni și indecizii,

Ne-am pierdut pe străzile întortocheate.

Am uitat de călătorii, distanțe, munci, facultăți

Și nu ne-am ales decât cu o oboseală și o obligație nebună de a ne face fericiți.

Am știut că iubirile au termen de valabilitate,

Dar am sperat că a noastră nu e așa.

Am renunțat la multe și am supraviețuit mult timp în haos,

Am insistat și am așteptat mereu să te întorci de pe drumuri,

Mi-am zis că dacă eu iubesc mai mult, va fi suficient.

La naiba, că nu e așa. Dragostea nu e atât de ușoară,

Iar eu am vrut să trăiesc iubirea asta, așa am gândit,

Însă nu te-am întrebat, dacă tu ai vrut să trăiești în iubirea mea.

Și uite așa ne-am ales cu răni în stânga și în dreapta

Și vina nu este doar a ta, ci și a mea de asemenea,

Iar dacă am o vină, este aceea că am pierdut o grămadă de timp

Așteptând pe cineva care nu a fost niciodată pregătit să vină.

Iar acum e târziu, iubire...

Pentru orice, chiar și pentru noi.

Adevărul este că oricât te-aș certa, nu va trece

Și oricât aș țipa că te urăsc, e o minciună și știi bine.

Poate că nu a fost momentul potrivit pentru noi.

Este imposibil de crezut, dar chiar așa a fost.

Nu trebuie să ne pară rău, dar nici să mai trăim în confuzie,

A fost diferit ceea ce a fost, dar au fost date prea multe șanse,

Iar acum e momentul să închidem ușa cu grijă și să ne asumăm responsabilitatea.

Nu e cazul să sfârșim gândindu-ne la ce a fost rău sau bine,

Dacă a fost sau nu decizia corectă,

Însă cert este că la început a fost dragoste,

Iar după multele șanse care ți le-am dat, a fost atașament.

Dacă a fost dragoste și mai este dragoste între noi,

Trebuie doar să ne păstrăm calmul și să așteptăm,

Pentru că dacă e așa, ea va găsi drumul spre casă, înspre noi,

Însă dacă nu, să ne zâmbim unul altuia 

Și să înțelegem, că zâmbetele noastre, nu se mai potrivesc. ~

~ Odine ~