~ Tu ești furtuna de care are nevoie viața mea să fie calmă! ~

~ De ce te uiți la mine așa? 

Privirea ta mă seduce și mă face să văd un orizont pe care nu l-am văzut 

Tu mă înfășori într-o mare de iubire și pasiune. 

De ce te uiți la mine așa? 

Tu cel care mi-ai acaparat inima și mi-aiu umplut-o de dorințe. 

De ce te uiți așa la mine? 

Nu am de ce să-ți dau, decât inima mea și trupul meu plin de 

dorință , pe care ți-l dorești și vreau să ți-l dau. 

De ce te uiți așa la mine? 

Faptul că ai fantezii, mă implică și pe mine în visele tale și mă face să visez. 

De ce te uiți așa la mine? 

Știu că îți place, îți văd în ochi atracția și tot ceea ce simți. 

De ce te uiți așa la mine? 

Cu acest aspectul tău obraznic, fără urmă de rușine, arogant, plin de furtună și uneori cu răutate.

Nu este nici o rușine. 

Știi, chiar vreau să te iubesc. 

Tu creezi curaj în mine și-ți dăruiesc totul,

Căci tu ești pentru mine, ceea ce este mâine pentru ziua de azi,

Orizontul, pentru răsăritul de Soare,

Atracția, pentru dorință, magia pentru vise

Și te urmez mereu, fără teamă, fără prejudecăți,

Pentru că inima mea bate pentru tine,

În tine imperfecțiunea mea se potrivește perfect,

Pentru fiecare privire a ta care sapă în mintea și sufletul meu

Și îmi cere să te aștept,

Căci ea îmi spune că tu ești furtuna de care are nevoie viața mea să fie calmă! ~

~ Odine ~

~ Toate cicatricile au dispărut sub atingerea buzelor tale! ~

~ Suntem, în fiecare colț al universului,

Noi suntem tot ceea ce există și ce nu,

Suntem spațiu și goliciune, mister.

Suntem lumina care călătorește țesând țesătura vieții,

Suntem norii în tunet, nebuloasele, stelele, galaxiile,

Suntem motivul final care inundă tot ce există,

Noi suntem tăcerea în primul rând,

noi suntem căile pe care nimeni nu le-a explorat, magia ...

Suntem viață, ne zgâlțâim, ne târâm, ne iubim, zburăm, înotăm, suntem vieți,

Suntem dragostea care ordonează totul,

Suntem învățăturile pe care le purtăm și cele pe care trebuie să le presupunem,

Noi suntem mâna care a construit totul,

infinitul ...

Suntem ființa pe care noi toți suntem, 

Omniscient, omniprezent, omnipotent,

Noi suntem cei care nu ne vom opri niciodată, sfințenia ...

Suntem ceea ce depășește timpul și spațiul,

Demiurgi, profesori, meșteri superiori, factori de decizie, întrebări incomode ...

Suntem ceea ce epuizează fiecare cuvânt,

Ceea ce depășește orice concepție, ce locuiește în fiecare inimă,

Noi doi, suntem lumină și eternitate, suntem iubire... ”iubire”!

Tu, doar să mă iubești fără să mă doară când te respir,

Îmbrățișările tale să nu mă rupă, să nu mă ardă atingerile tale,

Să mă iubești ca o pasăre care iubește vântul și are nevoie să zboară,

Să mă iubești mereu, așa cum m-ai iubit când am rămas goală în fața ta,

Cu toate cicatricile, care au dispărut sub atingerea buzelor tale! ~

~ Odine ~

~ Continui să te iubesc, după ce te iubesc! ~

~ Dacă stelele ar fi ființe muritoare, tu ai fi una dintre ele,

Pentru că nimic nu radiază mai frumos ca lumina din ochii tăi,

Cu acea strălucire neliniștită ca un fulger!

Dacă ar trebui să desenez lumea, aș face-o cu vârfurile degetelor tale,

Ele știu toate căile încrustate care se termină în corpul meu.

Dacă sufletul meu ar fi o adiere

Aș picta cu ea, versuri pe liane să le urci și să atingi cerul,

Să simți ce simt eu când mâinile tale mă ating tremurând ușor

Și-mi dezbracă sufletul de toate hainele vieții,

Ai simți ce simt eu când mă iubești, când viața începe cu tine, ca un răsărit de Soare!

Ți-am promis dragostea mea veșnică, departe de trecut,

Răbdare și suferință și mi-ai permis să înfloresc.

Binecuvântată este întâlnirea noastră când te pot privi în ochi așa cum ești tu

Când spulberăm păcatele, le condimentăm cu zâmbete,

Astăzi pentru tine, mâine pentru mine, pentru că ... în ciuda tuturor,

De ploi și viscole, mă lași să respir ... și merită ... merită să trăiesc ...

Tu ești ... soarele zilelor mele, Luna mea în nopți târzii, steaua care mă călăuzește,

Zâmbetul zilnic, îmbrățișarea mea constantă.

Ești ... marea sufletului meu, vulcanul focului din mine,

Bărbatul care mă face să mă simt ca o baladă obscenă, verbul păcătos al compoziției sale,

Tu ești vocea caldă, poezia mea,  muza mea din fiecare rând,

Tu ești ...  puterea iubirii.

Dacă mă uit la gura ta, vreau doar să-mi săruți sufletul

L-am golit de tot aerul, așa că umple-l cu respirația ta,

Prăbușește-te în pieptul meu, să îți eliberez numele înainte de abandon,

Să continui să te iubesc, după ce te iubesc! ~

~ Odine ~

~ Încolăciți ~

~ Suntem doi încolăciți, care tremură când simt căldura celuilalt,

Încâlciți de dorința care ne acoperă și ne leagă cu un jug imposibil de rupt,

Încolăciți sub focul care ne arde pielea și ne face sclavii unei pasiuni furtunoase și atât de dependente,

Încâlciți ca doi înfometați, dornici de a explora focul de tabără al iubirii,

Zburăm....

Ca două vrăbii însetate și facem din această sete, o motivație,

Zburăm piele lângă piele, corp lângă corp spre un moment de neuitat. 

Când suntem  unul în brațele celuilalt e ca și cum am avea stelele de pe cer,

Când ochii noștri se ciocnesc, sar scântei care aprind focuri în inimă,

Suntem spațiu și pământ și cer, suntem dragoste
Și fiecare stea, este un sărut care ne umple de pasiune,

Ca o sămânță care se seamănă în inimă și se transformă într-o sursă de iubire.

Mâinile noastre se pot simți la distanță, acolo unde dragostea nu se pierde niciodată,

Iar în suflet este ținută pentru eternitate, unde rămânem  fără temeri,

Cu ochii închiși și unde fiecare bătaie de inimă acompaniază fiecare rimă,

Dintre sufletul meu și al tău, între inima ta și a mea, într-o poezie de iubire,

Scrisă pe bucăți de piele, la întâmplare, cu gânduri mici,

Pentru a nu fi uitată în cărți învechite, sau foi mototolite,

În jurnale pline de inimioare, marcând o dragoste veșnică,

Ci marcate în suflet și inimă, într-un poem alcătuit din două cuvinte, ținută de patru mâini, într-o singură iubire.  ~

~ Odine ~

~ Aripile versurilor mele, ești tu! ~

~ Cine sunt eu? 

Fără zâmbetul tău 

Cel car îmi face ziua mai bună

Și mă trezește la viață?
Cine sunt eu?
Fără motivul visului meu
Tu, visul meu de dragoste,
Cu tine în zi sau noapte, visul meu ești tu. 

Cine sunt eu? 

Fără bătăile inimii tale,
Tu ești motivul pentru care oftez

În nopțile mele în care îți visez buzele pe buzele mele.
Cine sunt eu?
Eu, fără haina brațelor tale, aș muri de frig. 

Cine sunt eu?
Fără tine, dragostea mea,
Luna plină a sufletului meu

Dragostea care mă revigorează
Și nu mai sunt umbra singuratică, cea de odinioară.

Cine sunt eu fără tine?

Dacă nu ești alături de mine, 

Inima mea muritoare, nu știe cum să bată, decât pentru tine

Și nu contează greutatea care mă ține legată,

Căci aripile versurilor mele ești tu! ~

~ Odine ~

~ Doi iubiți în deșertul numit viață! (Partea a II-a) ~

~ Suntem doi iubiți în deșert,

În acest deșert numit viață, în care ne-am făcut promisiunea, să ne stingem setea și să o facem sursă de inspirație,

În deșertul ăsta în care ne predăm cu pasiune, unde am aprins un foc al iubirii, iar corpurile noastre se evaporă tremurând în căldura unei flăcări,

Dorință ce ne face să ne explorăm cu satisfacție pielea,

Doi iubiți care fuzionează în focul acestui deșert, care trăiește în mine și în tine și în sentimentele noastre.

Oh, pustiul ăsta în care te-ai dezbrăcat de toate, iar eu ți-am simțit mirosul, iar în acel moment tu și cu mine am devenit ”unul”,

Uniți de aceiași piele, sau prin jugul căldurii care mi-a diluat dorința și a liniștit-o,

Pentru că tu ești hrana sufletului meu și apa din care vreau să beau tot restul vieții mele.

Dacă ar trebui să mor, m-aș evapora în acest deșert, m-aș preda fără regret,

Unde visele mele sunt visele tale, iar gândurile mele, zboară către tine și se alătură gândurilor tale,

Pentru că în deșertul ăsta, unde am simțit viața, ne-am simțit în viață, am fost ceea ce ne-am dorit amândoi să fim... să fim ”doi iubiți”! ~

~ Odine ~

~ Doi oameni care se iubesc (partea I) ~

” Suntem doi iubiți ascunși în noapte, cu teama de a fi descoperiți,

Doi iubiți scufundați în păcat cu nevoia de a-și stinge setea,

Două trupuri care se doresc cu sațietate, cu un jug care îi leagă pe viață și îi incită la dependență,

Unde am renunțat secătuiți, la a mai atârna de rafturile pline de praf ale unei societăți nebune,

Am renunțat la prejudecăți, la complexe, la haine și am ancorat steagul alb, care ne-a adus pace și ne-a liniștit sufletele.

Ne-am predat ca doi iubiți, corp lângă corp, fără să așteptăm  amnistiere, sau conciliere,

Doi oameni războinici, independenți, dar doi prizonieri al iubirii, care s-au pierdut în colțul buzelor celuilalt,

Doi oameni care se iubesc anihilați de focul dorinței, ce îi ridică în extaz până în abisul distrugerii,

Doi iubiți care sunt condamnați la libertatea de a se iubi nebunește,

Două corpuri acoperite de sudoare, care caută hrană, prin căldura mângâierilor ce ating nectarul paradisului, dar care ne duce la închisoare prin păcat,

Pentru că în cele din urmă statutul nostru civil va fi întotdeauna doar amanți... pur și simplu, doi oameni care se iubesc! ~

~ Odine ”

~ Numele meu te-a urmat și nu mai știu nici cine sunt! ~

~ Te iubesc din zori până-n seară și chiar și atunci când dorm, eu... eu tot te iubesc ...

Te iubesc în toate dimensiunile, în cele patru elemente, cele patru anotimpuri, cele patru puncte cardinale,

Eu te iubesc, în cele șapte culori ale curcubeului, în cele șapte note muzicale ... în cele douăsprezece semne ale zodiacului,

Te iubesc, cum nu am iubit vreodată...

Te iubesc în toată creația ... te iubesc în vântul din nord, la orizont,

Te iubesc în zilele mele lungi și zilele mele norocoase ...

Te iubesc în miriadele stelelor universului ...

Te iubesc în micul atom, în constelația improbabilă...

Și te voi iubi toată viața!

Te iubesc cu toate gesturile tale prostești,

Îți iubesc zâmbetul, vocea, te iubesc în ceea ce ești !

Te iubesc în toate ... 

În aerul pe care îl respir, în place ploaia care cade, în soarele care arde ... 

În toate, vreau să te iubesc!

Să te iubesc în orele mele de tristețe, 

Pentru că dacă mă gândesc la tine îmi aduci numai bucurie,

Te iubesc când sunt bucuroasă, pentru că dragostea este bucurie

Îmi hrănești existența ... iar tu trăiești în mine. 

Te iubesc, pe tăcute, pentru că nimeni nu mi-a arătat fără cuvinte,

Nevoia de a fi tăcut, atunci când îți place atât de mult,

Te iubesc ... ăsta e cel mai bun mod de a îți spune cum te iubesc. 

Tu ești viața mea,

Numele meu care te-a urmat și nu mai știu nici cine sunt! ~

~ Odine ~

~ Te iubesc, atemporal! ~

~ Ți-am spus în ultimul timp cât de mult te iubesc,

Sau cât de mult îmi mișcă inima un simplu zâmbet al tău?

Ți-am reamintit că orice cuvânt al tău șoptit la ureche,

Îmi alină sufletul și mi-l încălzește atunci când suntem departe unul de altul?

Ți-am zis că fără tine în brațele mele, viața mea ar fi goală?

Ți-am spus în ultimul timp cât de important ești pentru mine

Și cât de fericită sunt că faci parte din viața mea și mă lași să fiu o părticică dintr-a ta?

Dacă nu ți-am spus toate astea în ultimul timp,

Este pentru că nu pot găsi cuvinte,

Pentru a descrie cât de profund este ceea ce simt,

Tot ceea ce aș spune, nu ar putea reliefa vreodată dimensiunea dragostei mele pentru tine,

Căci nu știu de unde aș putea începe și nici unde ar trebui să termin,

Pentru că niciodată nu mi-am imaginat ca dragostea poate fi atât de....

Nu știu cum să îi spun...  ca Universul.

Poți să fii sigur de un singur lucru....

Că inima mea nu se potrivește în piept dacă tu nu ești acolo,

Gândurile nu mai sunt, doar ale mele,

Că ești începutul, mijlocul și sfârșitul a tot ceea ce este al meu și ceea ce reprezint.

Că ceea ce încerc să spun eu aici, în versurile mele și cu și fără rimă,

Este că te iubesc atemporal, fără dimensiune, într-o cantitate nemăsurabilă,

Te iubesc.... te iubesc nu mult, ci foarte mult, nemărginit, nelimitat, pentru totdeauna și până la infinit!

..... și de acolo, un pic mai mult!.... ~

~ Odine ~

Doza zilnică... de simțiri!

- Într-o zi voi face infarct, de atâtea senzații și trăiri pe care le trăiesc în fiecare moment când sunt cu tine! Mi se cutremură toată ființa și se zbat în mine toate celulele!

- Tu nu, eu pot face că sunt mai bătrân decât tine.

Sper să mă ierte Dumnezeu pentru tot ceea ce simt și cum simt, când mă duce gândul la tine! 

Prea multe gânduri, prea multe simțuri... și simțiri!

~ Arzi în pieptul meu ca un foc de tabără permanent ~

~ Iubirea asta, este începutul și sfârșitul,

Leagănul nostru, casa și lumina noastră,

Singura lumină care nu se va stinge niciodată!

Iubirea asta pe care o respirăm amândoi,

Știm că nu o vom uita niciodată,

Ne este destinată, iar universul ne susține și ne ține împreună!

Iubirea asta arde în pieptul meu ca un foc de tabără permanent,

Mă face să fiu o spirală de dorințe care crește din ce în ce mai mult,

Îmi blochează privirea în vortexul ochilor tăi

Și mă face să beau lumina soarelui din ei,

Căci tu ești pentru mine ca o floare care își varză aroma în zori,

Ce mă invită să mă trezesc din somnul profund

Și să trăiesc viața alături de parfumul ei, până la ultima picătură!

Lumina ta luminează constant sufletul meu,

Vocea ta mă atinge cald și melodios cu un foc ce îmi ațâță simțurile,

Iar râsul tău îmi atinge sufletul cu magie!

Iubitul meu, tu creezi suflarea vieții mele, respirația mea,

Căci ești oxigenul și sursa de apă pură,

Ochii tăi mă umplu de culoare,

Ești Soarele meu pe cerul unic,

Zidarul care a construit poduri spre inima mea,

Sculptorul ce din apă și pământ mi-a modelat carnea și sufletul

Și m-a construit cu iubire, atât de perfect!

Iubirea asta nu e o doar o iubire, e o eclipsă a plăcerii,

Unde nu există gravitație,

Iar pierderea controlului este dependența mea.

Vreau să fiu bătăile inimii tale, care te fac să te simți viu,

Vreau să curg în gândurile tale,

Ca un fir de apă ce își urmează cursul său spre râu,

Vreau să știi că ești oglinda mea,

Iar dacă nu te văd, nu mă văd,

Vreau să îmbătrânesc în destinul tău, ca timpul și vinul roșu! ~

~ Odine ~

~ Legați de inimă ~

~ Leagă-mi mâinile și ține-mă strâns, aproape de tine,

Strânge legăturile astea puternic

Și fă-le un nod strâns, să nu se mai desfacă niciodată!

Ține-mi brațele și alătură-mă ție,

La pieptul tău ca pe cea mai dragă amintire!

Prinde-mi trupul și lipește-l lângă trupul tău,

Ucide setea asta, setea asta de tine!

Întinde-te lângă mine,

Sprijină-te de corpul meu, ascultă,

Să-ți simți sufletul cum bate la mine în piept

Și care simte atât de plăcut și tandru iubirea asta pentru tine!

Unește-mă cu tine,

Fă-mă un singur corp cu tine, într-un act de iubire,

Într-un act de dragoste și pasiune, în care toate vin de la sine!

Doar iubește-mă ... pentru că sunt doar a ta,

Cu trup și suflet, în inimă și gânduri,

Sunt doar a ta... doar a ta!

Lasă căldura corpului tău să mă încălzească,

Gura ta să spună că mă iubește,

Lasă-ți brațele să mă înconjoare, 

Aprinde-mă, pentru tine, cu toate flăcările,

Căci din toată căldura, a ta e cea mai arzătoare,

Din toate sufletele de pe pământ, al tău îmi e geamăn,

Din toate trupurile, al tău se mulează perfect cu al meu,

Din toți ochii, ai tăi m-au privit și mă privesc cel mai intens,

Din toate sărutările, ale tale au fost și sunt, cele mai dulci!

Lasă-mă să te salvez într-un mod nebun,

Lasă-mă să îți aparțin până când voi muri,

Pentru că din toate iubirile ce mi-au fost promise,

A ta e singura care va împlini sfârșitul scrisorii! ” Te iubesc ” ~

~ Câți dintre noi nu am vrea să fim legați de o inimă,

Câți dintre noi nu ne-am dori să fim prinși cu un nod strâns,

De persoana care o iubim, să nu o pierdem niciodată,

Câți dintre noi nu am vrea să simțim doar atingerea mâinii pe care o căutăm și ne caută? ~

~ Odine ~

~ Lasă-ți inima să vorbească, pentru inima mea nemuritoare, care bate... doar pentru tine! ~

~ Nu este necesar să faci piramide ca în Egipt,

Sau să ridici toate greutățile din lume,

Pentru a demonstra forța și perfecțiunea.

Nu ai nevoie să mergi desculț întreaga lume,

Să urmezi pașii corecți ...

Nu ai nevoie de cele mai luxoase haine să fii frumos

Și nici toate diamantele sau smaraldele din lume,

Să găsești acea dragoste care te face să vibrezi

Și nici cea mai minunată voce,

Să îți poată cânta versurile sufletului tău!

Nu trebuie să fii în cea mai mare biserică,

Pentru a găsi profunzimea Iubirii

Și nici să înveți vreo limbă ciudată, să te rogi sau să îți găsești calea.

Nu ai nevoie de scări care să ajungă la cer

Și nici clădiri sau avioane să pătrunzi în ionosferă,

Nu trebuie să fii vreun pastor, sau preot, sau vreun ascet să levitezi,

Pentru a simți dragostea deplină, pentru a găsi gloria iubirii,

Trebuie doar să ai curaj să trăiești, să visezi, să respiri,

Dragostea asta imensă, din Edenul din care am venit!

Lasă-ți inima să vorbească, permite-i asta! 

Permite-ți ție și eliberează-te de cel care se sperie de propriul ”eu”,

Simte-mi mirosul peste tot,

Pentru că eu pentru tine cânt, cântecul meu simplu. 

Te aștept, 

Gata să te iubesc oriunde ai fi. 

Dacă ești aici cu mine, este locul tău, 

În noaptea luminată de lună, în brațele mele, unde de atâtea ori ai adormit.

Deschide-ți inima și vino ca un dar,

Fii cadoul meu și hai să trăim acum, fără grabă sau timp,

Lasă-ți inima să vorbească,

Pentru inima mea nemuritoare, care bate, doar pentru tine! ~

~ Odine~

~ Trăiesc cu tine un amalgam de sentimente! ~

~ E amuzant știi? De ce e amuzant? 

Pentru că nu este atât de simplu să iubești, 

Poate că mi se pare amuzant, că uneori nu te înțeleg, 

Dar, nici măcar eu nu mă înțeleg! 

Tu îmi dai fericire, știi? 

Nu știu dacă este pentru că te iubesc sau așa sunt eu, o nebună altfel.

Fericirea ... dar ce este fericirea? 

E zâmbetul tău frumos,

Este ziua în care te-am întâlnit și am început să te iubesc!

Dar de ce te iubesc?

Este pentru că inima mea bate ca o turbată, atunci când te văd, 

Că atunci când mă săruți, simt gustul păcatului și nu îmi pasă,

Pentru că ochii mei îi caută pe ai tăi, 

Pentru că mâinile mele reci caută căldura doar de la tine.

Pentru că zâmbetul domnește pe buzele mele atunci când te am, 

Și pentru că mă simt vie, cum nu m-am simțit vreodată... și trăiesc!

Și cum este să trăiesc? 

Să mă văd în lumina ochilor tăi,

Să te dezgolesc de haine și să îmi mâzgălesc numele pe trupul tău,

Pe scurt... să trăiesc să te iubesc! 

Și ce este dragostea? 

Este să te simt ca o tandrețe infinită, 

Să te simt ca pe o rugăciunea sublimă, 

Ca și cum aș trăi cu tine pe nori,

Să îmi atingi sufletul ușor ca o briză,

Să te simt frumos ca cerul ... să te simt în inima mea! 

Acum plâng, știi? Și știi de ce plâng?

Plâng pentru că sunt fericită! 

Da, sunt fericită... și de ce sunt fericită? 

Pentru că te iubesc și trăiesc cu tine un amalgam de sentimente! 

Când ochii mei ți-au întâlnit privirea, momentul a devenit un delir,

Când buzele tale s-au întâlnit cu buzele mele, s-a născut primul vers al poeziei noastre,

Iar noi nu suntem numai ceea ce primesc simțurile,

Noi doi suntem oase, aer, apă și artere amestecate formând o ființă! ~

~ Odine ~

~ Pune-ți pe pielea mea albă, cerneala dorinței tale! ~

~ Vocea ta mă îneacă și-mi arcuiește corpul,

Iar bătăile inimii îmi inundă venele...

Atingerea mâinilor tale mă devorează și îmi mușcă din suflet,

Încrustând trasee fierbinți, eliberându-mi nebunia.

Vreau sărutul tău, care-mi face gura să ardă de foc,

Îmi încălzește pielea și lubrifiază bătăile inimii,

Eliberând din mine vicii tentante.

Vreau ... să-mi pui pe pielea albă, cerneala dorintei tale,

Iar urmele degetelor tale să descopere porii,

Vreau să-mi desenezi pe trup curcubeul,

Să simt mângâieri de culori,

Vreau ... să fiu coșmarul tău, delirul tău,

Lumina, umbra ta, cerul, universul vostru,

Oda ta, muza ta, totul!

Vreau ... fiu sărutul infinit al toamnei tale,

Căci tu, ești unguentul de care are nevoie pielea mea,

Focul care îmi arde sufletul.

Vreau ca interiorul meu să fiarbă,

Până va exploda precum o lavă,

De la vulcanul ăsta, care clocotește în mine.

Vreau, sărutul tău plin de păcat,

Cel care parcă mă crucifică pe cerul sfânt

Mă îndepărtează de ceea ce îmi dă viață,

Dar îmi dă și atâta iubire.

Vreau sărutul tău cu ardoare,

Să te aud în pieptul meu, cum lovești ritmic,

Să mă faci să vreau mai mult și mai mult,

Vreau un sărut, care mă face să simt dragoste,

Așa cum numai tu mă faci să simt.

Într-o zi o să mor din dragoste pentru tine,

Pentru că mă duci într-o agonie

Unde nu există nici Dumnezeu nici Demoni! ~

~ Odine ~

~ Fă un periplu pe pielea mea și iubește-mă! ~

~ Lasă căldura corpului tău să mă încălzească,

Lasă-ți gura să spună că mă iubești,

Lasă îmbrățișarea brațelor tale să mă înconjoare, 

Luminează-mă, aprinde-mă pentru tine, cu toate flăcările!

Lăsă-ți ochii să vadă și bucuriile și tristețile, 

Lasă-mă să învăț de la tine ce înseamnă să trăiești 

Și îți voi da fericirea și dragostea de care ai avut atâta nevoie. 

Lasă-ți zâmbetul să mă înmoaie, 

Lasă destinul să fie liber

Și nici zgomotul și nici gura lumii nu ne va deranja,

Pentru că suntem mai mult de atât.

Lasă-mă să mă salvez în modul ăsta nebun în care mă iubești,

Lasă-mă să îți aparțin până când voi muri,

Căci noi doi suntem esența tuturor sublimelor,

Împreună o să facem lumea mai bună prin dragoste,

O va elibera, purifica și o va curăța și ne va înălța la ceruri!

O să cântăm amândoi un singur cântec,

Simfonia vieții și a universului

Iar îngerii, ghizii și toate ființele luminoase vor fi cu noi,

Vom coborî lumina pe pământ, pentru că dragostea e unica noastră patrie!

Vom binecuvânta viața și universul sacru în care suntem,

Căci noi doi nu suntem doar atomi și molecule,

Suntem simțuri, oase, apă, artere, amestecate într-o singură ființă,

Suntem doi sălbatici separați și atât de perfecți împerecheați!

Lasă-ți buzele să-mi ardă pielea, căci ele îmi amintesc că sunt în viață

Și mâinile tale care merg haotic pe corpul meu

Și vocea ta care mă face să ard milimetru cu milimetru,

Așează-mă în inima ta ca un trandafir la rever, privind mereu înainte,

Fă un periplu pe pielea mea și iubește-mă, așa cum numai tu știi să mă iubești! ~

~ Odine ~

~ Suntem o singură ființă, dar umplem universul ~

~ Unde suntem noi, e o parte a eternității...

Unde vibrăm noi, e pătura sacră a cosmosului...

Unde ne iubim noi, se rotesc toate galaxiile...

Unde suntem noi, atunci când nu mai suntem pe pământ?

Când respirația noastră, urcă pe cele mai înalte vârfuri către cer

Și iubirea vindecă totul, crează totul și consumă tot,

Acolo unde existăm noi doi, într-o singură ființă?

Acolo unde inima sfântă, bate infint...

Unde toate învățăturile se termină, pe marginea dragostei perfecte

Și realitatea este confuză?

Unde timpul și spațiul nu mai există în mintea primară,

Unde există un singur adevărc și totul are potențialul perfect și complet?

Acolo... este singura noastră casă, dragostea dată și primită,

Cea care ne modelează, ne hrănește, ne păstrează și salvează de tot ce e murdar.

Dragostea suntem noi doi, ceea ce ești tu, ceea ce sunt eu,

Iubirea care ne unește și trăiește în fiecare colț din noi, în fiecare atom,

Cea care respiră, aleargă, zboară, cea care inundă galaxiile și face universuri.

Ea este cheia, steaua nordului, lumina, adevărul, mântuirea sufletului,

Cea care depășește toate testele și ne face inimile să bată, cea care ne compune.

În mijlocul micului nostru infinit, dimensiunile sunt infinite,

Fiecare atom din noi cunoaște calea spre perfecțiune, calea iubirii necondiționate,

Unde nu mai contează nimeni și nimic și unde doar noi doi existăm,

În fiecare pas, în fiecare poveste, ca o ștampilă care s-a impregnat în noi.

Noi doi suntem dragoste, suntem eternitatea infinitului.

Restul?..... e zadarnic.

Căci noi doi suntem unul... și galaxie și grăunte de nisip și atom,

Suntem o singură ființă, dar care umplem universul,

Povestea care am construit-o, noi suntem suma tuturor minunilor,

Magia care ne unește.

Și cât de frumos, este să fim acea ființă care suntem când ne iubim,

Binecuvântați și atât de norocoși, să trăim în aceiași respirație! ~

 ~ Odine ~

- Ce faci fată?
- Te iubesc ursule! 

~ Ești împăratul păcatelor mele ~

~ Omul visurilor mele mă lasă să fiu dulce și tandră cu el,

Mă dezarmează și îmi provoacă neliniște,

Dar în același timp îmi dă cea mai frumoasă stare de calm.

Mă face mereu să îl caut cu privirea, mă face să râd

Și îmi înțelege sarcasmul acid.

Știe că viața e scurtă, trăiește azi și nu promite ceea ce nu poate să dea.

Omul visurilor mele, are și el momente când e dulce și tandru,

Nu de foarte multe ori se lasă descoperit, dar are o sensibilitate aparte.

Îi plac apusurile de soare și mă surprinde de fiecare dată sub lumina lunii cu săruturi.

Are momente când vorbește ore întregi și are argumente puternice și altele când tace,

Când se răsfață sub mâinile mele și mă lasă să îl tratez cu drăgălășenii.

Omul visurilor mele îmi cere afecțiune și îmi dă afecțiune,

Îi place să mă ridic pe vârfuri să îl sărut, iar el să mă sărute pe frunte.

Tu, tu ești omul visurilor mele, omul care m-a făcut să vreau să intru în joc,

Să-mi joc cartea, carte care mi-a schimbat total viața!

Ca de fiecare dată când vii la mine și intri în casa mea și în viața mea,

Nu o să îți cer să-ți scoți pantofii, ci o să te rog să-ți lași masca și armura la ușă.

Le poți așeza acolo într-un colț, alături de amestecul tău de oțel și gheață
Și le vei găsi acolo când o să pleci pe ușă, în lume,
Acolo ai nevoie de ele cel mai mult!

Poți lua cu tine, defectele tale, pe care știi că le ador,

Poți să-ți iei pasiunea și căldura aia cu care m-ai încălzit mereu,

Nebunia omului din tine, căci de tine am nevoie ca de cer.

Tu ești cel care dă lumină întunericului din mine,

Cel care are grijă de pielea mea rănită cu momente de răsfăț,

Tu conjugi trupul meu cu binecuvântarea trupului tău,

Îmi zgârii pielea în căutarea esenței care se află sub ea,

Ești împăratul tuturor păcatelor mele,

Dar și mântuitorul și mentorul sufletului meu! ~

~ Odine ~

~ Dragostea ne deschide inimile la sensibilitate și ne aruncă trupurile într-o beție dulce ~

~ Paradisul este aici ... aproape, prezent și atent, mereu gata, 

Disponibil și zâmbitor, capabil să îmi ofere cele mai mari miracole,

Paradisul este aici... ești tu, un altfel de paradis, unul plin de flăcări.

O privire din partea ta este cea mai dulce și cea mai profundă mângâiere,

Sufletul meu se umple cu oceanul tău de tandrețe,

În speranța unei călătorii unde visurile noastre fac parada

Cu dansul stelelor pe cerul acoperit de lună plină.

Îmi dai foc și mă lași să ma incendiez, în tot trupul sub sărutările tale

Îmi trezești toate instinctele și mă atragi cu parfumul tău seducător,

Știi să aprinzi focul, la momentul potrivit și-mi întuneci simțurile,

Cu o pasiune neînfrânată, plină de păcat și penitență.

Ești și zeu și muză, o combinație a tuturor zeilor din Olimp,

Ceva ce te face să-ți dorești întotdeauna să cazi în păcat

Și care are un loc preferențial, într-o odisee imposibil de atins.

Ochii tăi privesc fix și vorbesc cu ai mei, fără cuvinte sau sunet,

Mă dezbracă fără să atingă un milimetru de piele.

Se simte doar respirație, un parfum, altfel un parfum, de iubire,

Mirosul dulce al patului unde ne îmbrățișăm și ne iubim cu pasiune,

Aerul proaspăt și revigorant care îmi umple plămânii,

Cântecul degetelor care se desfășoară vesel pe piele,

Mângâierea soarelui în lanuri de grâu și roua dimineții,

Fiorul pădurii atunci când vântul lovește frunzele  cu afecțiune.

Magia asta se numește dragoste, iar inimile noastre sunt galaxii de fericire,

Dragostea asta ne deschide inimile la sensibilitate și ne aruncă trupurile într-o beție dulce,

Dragostea asta ne unește, strigă, ne îndepărtează ca să ne apropie mai mult. ~

~ Odine ~

~ Când inimile noastre se împletesc, devenim nemuritori! ~

~ Când inimile noastre se împletesc, devenim nemuritori,

Când ochii tăi îmi zâmbesc și mă farmecă,

Când îți lași mâinile să mă caute tandru,

Când buzele tale vin să pună viață pe sufletul meu

Și mă inviți să devin iubita ta,

Când mă lipești de tine și mă mulezi perfect pe curbele corpului tău,

Când oftările și suspinele devin profunde

Și lăsăm trupurile să pășească împreună pe tărâmuri necunoscute,

Când stomacul se agită, în timp ce inima se topește,

Când ne dedicăm dragostea și viața pasiunii și ne invadăm reciproc,

Când nu mai exista nimic altceva decât noi doi împreună

Și amândoi, devenim doi îngeri în paradis care ard ca un Iad,

Când știm că totul și nimic nu contează pentru noi,

Și că dragostea noastră nebună, ne dă ceea ce este esențial pentru noi doi,

Când întotdeauna și de fiecare dată îi deschidem ușile,

Iar inimile noastre se împletesc... atunci, devenim nemuritori!

Am înțeles în sfârșit că orizontul meu este plin de lumina ta

Și că el râde în mirosul dulce al vântului,

Cu iubirea asta infinită pe care o savurez în mâinile tale!

Sunt îmbătată cu tine și vreau să împart cu tine, toată beția mea,

Vino în brațele mele așa cum ești tu, fermecător,

Să mă predau intens, în mângâierea ta nebună,

Hai să lăsăm dragostea, să facă dragoste,

Căci oboseala ei ne face mai frumoși! ~

~ Odine ~