~ Să ne iertăm ~

~ Te iert...

Îți iert îndrăzneala de a vrea să vii în viața mea,

Îți iert jocul, curiozitatea de a vrea să te muți în inima mea,

Îți iert momentele când m-ai înșelat,

Îți iert cuvintele aruncate aiurea, dar și pe cele îndrăznețe,

Îți iert greșeala de la prima întâlnire, gesturile de stângăcie,

Îți iert primul sărut și toate secretele,

Îți iert dorința de a vrea să mă cucerești, de a fi vânată,

Îți iert pasiunea, focul care mi l-ai produs,

Îți iert tot inclusiv agonia mea,

Îți iert iubirea, atingerea, oftările și bucuria,

Îți iert uitarea, neglijența, indiferența și prezența atât de puțină în viața mea,

Îți iert cuvintele goale și tristețea care au produs-o în mine,

Îți iert perseverența de a greși și de a îmi cere mie răbdare,

Dar îmi iert și perseverența mea de a te iubi tot timpul ăsta,

Îmi iert nebunia din cele mai întunecate nopți,

Îmi iert insistența mea  de a crede că îmi ești aproape,

Îmi iert izbucnirile, că nu am putut înțelege că dragostea ta vine cu intermitențe.

Și tu să-mi ierți copilăriile, că m-ai făcut să mă simt femeie

Și lasă uitarea să ierte totul, dar nu înainte de a îți mulțumi tot ce am trăit.

Eu iert că mi-ai adus un vis nou de visat,

Iar tu să mă ierți și să fii mândru de ceea ce ai realizat,

Căci am luptat cu flăcările tale și am aruncat lacrimi în ele,

În speranța că le voi liniști, să nu mă mistuie pe mine.

Să mă ierți că m-am aruncat în dragostea ta ca într-un abis cu brațele deschise,

Să mă ierți tu, îngerule, cel ce porți ochi de demon,

Iar eu o să mă iert că m-am îmbolnăvit ireversibil de ei. ~

~ Odine ~

~ O femeie și un bărbat ~

~ Tu și eu, suntem doar o femeie și un bărbat,

Uneori un singur corp, o singură bătaie de inimă,

Un oftat, o respirație, un suspin, o inspirație.

Suntem o femeie și un bărbat, față în față, pe timp de noapte,

O femeie și un bărbat care au buzele legate între ele,

Cu capetele care se odihnesc împreună, în lumina lunii.

Iar pe timpul zilei, spate în spate, aproape doi străini,

Ce-și caută privirile ca doi nebuni și nu au nevoie să-și spună nimic,

Pentru că ochii le strălucesc într-o lună de miere continuă,

Două priviri, doi străini care se iubesc din ochi.

Tu și eu, o femeie și un bărbat, care se dezmiardă împreună,

Încercând să-și calmeze zborul spre lună, cu picioarele goale,

Fluturi care dau din aripi fără țintă,

În așteptarea unui cer plin de stele,

Unde dorința se regăsește în îmbrățișări.

Poate nu ar trebui să ne facem prea multe griji la ceea ce spun oamenii,

Ar trebui să fim doar o femeie și un bărbat,

Care trebuie să își urmeze propriul drum,

Să credem în noi și în destin, nu în ceea ce cred alții. 

Corp lângă corp, nu există nimic în afară de noi,

Tu îmi îmbrățișezi pielea, eu o calmez pe a ta.

Cu tine mă simt o femeie care rupe vraja, fulgerată de sărut,

O femeie în ființa căreia invadezi totul, îi împrumuți vise,

Vieți care nu pot fi atinse, dar căreia i se face frig de tine.

Dă-mi te rog cămașa ta... vreau sub hainele tale să fiu a ta,

Tu ești focul care mă arde, mă consumă, mă incendiază... și nu se stinge

O femeie ce se simte femeie, lângă bărbatul din tine. ~

~ Odine ~

~ Știi tu oare?? ~

~ Mă iubești??

Mă vrei măcar puțin din cât te vreau eu?

Știi tu oare... că buzele mele se ofilesc strigându-te?

... că plămânii mei se golesc de aer, atunci când te văd?

... că mâinile mele tremură atunci când nu te ating?

... că singurătatea corpului meu urlă, în lipsa atingerilor tale?

... că pieptul meu nu mai palpită?

... că tot ce simt e dor și geme în absența ta?

... că toate gândurile mele de iubire s-au amestecat cu gri-ul lipsei tale?

... că ochii mei au orbit și că privesc în gol?

... că sufletul meu se retrage într-un corp care se transformă în piatră?

Știi tu toate astea??

Știi tu oare, că aș putea să mor în lipsa ta? Pentru tine?

Știi tu ce putere ai asupra mea?

... că numai tu deții cheia sufletului meu și că oricine ar încerca, nu îl va putea deschide niciodată?

... că inima mea are o vestă anti glonț, dar se sparge în milioane de bucăți dacă nu îmi săruți buzele?

Știi tu oare, că îmi arde în piept inima încât doare,

Pentru că tot ceea ce are nevoie, este să devină una cu tine,

Să galopeze ca un cal liber în bătaia vântului,

Să aibă libertatea de a spune ”te iubesc”, fără teama de a se pierde.

Nu vreau altceva decât să te iubesc așa cum o fac eu,

Iar tu... să mă iubești așa cum numai tu o știi. ~

~ Odine ~

~ Steaua din mine cade din dragoste și formează un traseu cu numele tău ~

~ Mă gândesc mereu la tine, chiar și când îmi ești aproape.

Mi-ai invadat mintea, trupul și sufletul,

De parcă ai lua naștere în mintea mea sau te-am încuiat în visele mele.

Mă gândesc la tine ca și cum ai fi singura gură de oxigen

Pe care o devorez în plămâni cu o foame nebună.

Dintr-o singură respirație îmi umpli plămânii,

Îmi mângâi ideile și îmi muți din loc sentimentele,

Mă predau cu toată sensibilitatea și nebunia din mine,

Ești ca un moment magic care mă surprinde,

Reflexia ta aleargă prin mine și mă face să ard,

Cu mintea, cu corpul, cu sufletul, cu toată ființa mea.

În brațele tale mă duc în Iad și zbor spre cer.

Sunt goală de piele și suflet în ochii tăi

Și te scriu, scrisul e visare, iar visul meu e a scrie,

A scrie nopțile unice cu tine în formă de litere, iar emoțiile poezie,

Care iau formă cu fiecare cuvânt și crează lumi pline de zâmbet.

Vreau să posed strălucirea unei galaxii, să mă dezintegrez în infinit,

Traversând spațiul interstelar pentru a devenii o mică scânteie,

Să mă transform în particule de lumină... o auroră boreală.

Iar tu... să încerci să numeri stelele, căci în fiecare dintre ele,

E o mică bucată din dragostea mea infinită.

Uită-te la stele și lasă-mă să mă uit în ochii tăi și vorbește-mi tu,

Steaua din mine nu trebuie să vorbească, căci stelele nu vorbesc,

Steaua din mine are nevoie de ochii tăi să strălucească,

Ea doar cade din dragoste și formează un traseu cu numele tău. ~

~ Odine ~

~ Vrăjitoarea și demonul ~

~ Mă întreb de ce, nu când sau cum, doar de ce simt ce simt,

De ce când sunt în brațele tale simt că îmbrățișez tot pământul,

De parcă ai traduce limbajul inimii mele cuvânt cu cuvânt,

Iar pielea mea repetă numele tău, ca o memorie beată.

Am aruncat vraja în vântul care te-a adus la mine,

Am eliberat cele mai profunde și intime dorințe.

Poate sunt o vrăjitoare care ard pe rugul dragostei,

Căci mâinile tale sunt foc și mă devorează,

Îmi dau seama că îmi faci rău și totuși stau în foc,

Pentru că renasc și mă ridic deasupra limitelor pământești.

Ca o lumină ce izvorăște din întunericul adânc al corpului meu,

Îți respir prezența cu ochii închiși, absorbită de uraganul ce-l simt.

Și unul și celălalt suntem prinși, demonul meu,

Pentru că suntem atrași, trup și suflet unul de altul,

Eliberând monștrii noștri interiori,

Știm cine ne dă puterea a cine suntem cu adevărat.

Tu și eu, suntem vrăjitoarea și demonul, într-o iubire cosmică,

Două libertăți, echilibrul perfect, cu dorințe profunde,

Vrăjitoarea care a aruncat vraja și demonul care a cucerit,

Mergând mână în mână pentru a face propriile magii,

Sărutând necunoscutul și aventura care provoacă,

Venerând împreună zeii cu fiecare atingere,

Stăm în gloria Iadului care îndulcește și arde.

Închid ochii și te iubesc iubindu-mă,

Ca un val care zgârie nisipul, într-un dans turbat,

Desenezi de fiecare dată harta neexplorată a corpului meu,

Deși ai vizitat-o de atâtea ori.

Trăiesc două vieți, una plină de magie și una în umbra bătăliilor interioare,

Dar interiorul de foc, chiar dacă inima mea nu o arată,

Te invit demonul meu, să dansăm ca două flăcări la lumina lunii,

Fără reguli, fără bariere, doar dragoste și dans,

Într-o muzică a sferelor, să creăm un nou univers,

Pentru că suntem prea vii, prea copleșitori, pentru a trăi încorsetați. ~

~ Odine ~

~ Mă predau ție ~

~ Mă predau ție, orbită de dragoste, de pasiune necondiționată,

Vreau să simt prezența proaspătă a buzelor tale carele sigilează pe ale mele,

Mă predau ție și te rog să ai grijă de inima mea,

Pentru că de acum este și inima ta.

Mă predau ție, căci sunt prizoniera farmecelor tale,

Captivă în mâinile tale și imobilizată de îmbrățișări,

Sclavă a buzelor tale, dar liberă...

Liberă, pentru că îmi place forma asta de sclavie,

Liberă să iubesc și să mă bucur,

Vrăjită de fluxul sângelui și bătăile inimii tale,

Încurcată în bunul simț și dorință,

Dar legată de seducția tentantă a nebuniei mele.

Mă predau ție încarcerată între brațele tale,

Torturată de pasiune și sclavă a corpului tău,

Te implor să-mi hrănești lăcomia de tine.

Mă predau ție și glasului tău care îmi gâdilă neuronii

Și fiecare milimetru al creierului meu,

Mă predau să-mi faci pielea o pânză pe care să-ți etalezi pictura,

Opera de artă, pe care o atingi cu atâta tandrețe și iubire.

Mă predau ție, pe altarul tău ca o ofrandă,

Onorată de bucuria buzelor tale

Să mă dezlegi de lume și să mă legi de pasiunea pentru tine,

Mă predau și te las să mă invadezi,

Dar să mă lași liberă în nebunia sentimentelor.

Mă predau ție și iubirii tale care îmi taie inima în două

Și o expune în fața ta așa cum este, o inimă care zbate și bate pentru tine,

O inimă a unei femei care a devenit un mic Iad pentru tine,

Pentru că ard în ea, toate flăcările și pasiunile pentru dragostea ta. ~

~ Odine ~

~ Binecuvântată nebunie ~

~ Între mâna ta și mâna mea e un tăciune de dragoste,

Cel care hrănește focul unei uniuni prin care sângele în vene e un torent

Și care pulsează în piept viața prin mângâieri.

Cenușa din pieptul meu a devenit un foc de tabără,

Pielea nu-mi este decât o manta care acoperă oasele goale,

Speranța a crescut și a devenit o pasăre de zbor.

Vocea ta este ca o șoaptă pe care vântul se apleacă să o rostească

Și nu a fost deajuns decât să mă legeni o singură dată în brațe,

Iar pieptul se deschide în două și radiază lumina

Cu care desenez conturul corpului tău cu razele ei.

Dorul de tine e un război între două fiare sălbatice,

Cel care mă jefuiește de somn și mă umple de gânduri.

Ce nebunie binecuvântată ești pentru sănătatea mea mintală,

Când mă faci să sar zidurile care mă îngrădesc,

Binecuvântată nebunie ești când îmi dai putere să zbor acolo unde aripile vor să zboare,

Când mintea preia conducerea în fața inimii dar o face în avantajul ei,

Când și cele mai înfricoșătoare frici se topesc în fața libertății sufletului.

Binecuvântată nebunie îmi ești când pielea mea sclipește în milioane de stele,

Atunci când îți simte atingerea,

Când mă înfiori și mă fierbi cu fiecare vis.

Binecuvântată nebunie suntem noi,

EU și TU, nebunie dublă, două nebunii,

Nebunie la pătrat, nebunie de dragoste,

Pentru că dragostea este dragoste numai când e nebună...

Și mă întreb ce e nebunia? Nebunia suntem noi DOI. ~

~ Odine ~

~ Noi nu stăm în tăcere, noi inventăm noi modalități de a ne iubi ~

~ Nu știu cât timp am stat îmbrățișați în tăcere,

Dar a fost atât de intens încât am putut auzi fiecare bătaie a inimii noastre,

Am auzit și îngerii urlând și demonii tresărind de iubire

Și în mijlocul acelui calm infinit, au trecut prin fața ochilor mei versuri,

Poeme scrise între jocuri de cuvinte care te fac să pari perfect, aproape ireal,

Iar eu o imperfectă îndrăgostită de perfectul simplu care ești.

Tu știi să aprinzi scântei în ochii mei, să ard fără foc, dar să dau în clocot,

Ai un aer ciudat cu ochii fixați pe fața mea, liniștit, netulburat,

Când în mine se naște o foame hămesită, ce începe din stomac,

Trece prin tot corpul și se termină în minte,

O foame care cheamă focul din mine.

Îmi ești interzis, dar gura ta desacralizează porțile Iadului,

Eliberează melodii sensibile ce dansează oarbe în jurul meu,

Iar eu rămân fără timp, în timp ce tu începi să îmi devii etern.

Urme ale buzelor tale lasă un gust neterminat,

Urme ale ochilor tăi se pierd pe fața mea,

Urme ale șoaptelor tale care s-au înecat într-un ecou îmi rezonează în piept,

Urme lăsate de parfumul tău se emană prin toți porii pielii mele, pătrunzând în sentimente,

Unde va rămâne impregnat pentru totdeauna

Și mă întreb oare cum aș vedea lumea, dacă aș purta în orbite ochii tăi?

Nu știu cum se măsoară iubirea, dar știu că am ajuns să te iubesc fără măsură

Știu că am mai fost ”doi”, dar nu știu când

Și că acum doar continuăm ceea ce trebuia să fim,

Că te uitasem, dar mi-am adus aminte.

Noi nu stăm în tăcere, noi inventăm noi modalități de a ne iubi,

Din liniște și haos să se nască un timp ce nu are început sau sfârșit. ~

~ Odine ~

~ Sunt reprezentarea lui Dante în Infernul său ~

~ ... Uită - te la mine ... 

Sunt fragilă în bătaia focului care se reflectă prin ochii tăi,

Un singur sărut al tău e o arsură, ce-mi ridică sângele în vene

Și nu simt teamă și-mi ofer buzele, să-mi dai mângâieri de jăratec,

Iar focul tău să-mi perie buzele într-o tăcere liniștită.

... Uită - te la mine ... 

Înainte ca noaptea să mă prindă-n umbra ei,

Pârjolind centimetrii de piele cu sete,

Dar voi sta între cărbunii ce formează brațele tale

Și o să beau... o să beau ca și cum mâine nu ar mai exista,

Cu o sete insațiabilă a sufletului meu ce suspină înăbușit în pieptul meu.

... Privește-mă...

Sunt o bucată de lut în mâinile tale ce așteaptă amorțit atingerea degetelor tale,

Sunt tăcerea ta .. iar dacă auzi vreun sunet, este ecoul vocii ce șoptește iubire

Sunt gustul buzelor tale... fără de care ale mele nu ar fi decât suflare moale de viață.

... Privește-mă...

Cum inimii mele, printre jăratec, îi cresc aripi,

Un Phoenix ce se naște din cenușă, dorință și iubire,

Flăcări de foc ce cresc în mine și se hrănesc cu îmbrățișarea ta,

Îmi pierd mințile, iar tu tot ceea ce faci este să mă aprobi,

Trăind intens pentru tine, vâlvătaie de foc,

Iar eu... eu sunt reprezentarea lui Dante în Infernul său. ~

~ Odine ~

~ Iubește-mă până voi ajunge să-mi uit numele ~

~ Astăzi iubește-mă cu blândețe, cu acea sensibilitate așa cum numai tu știi,

Iubește-mă, intoxică-mi simțurile și lasă-mă să mă pierd în adâncul dorinței tale,

Sărută- mă, pecetluiește-mi buzele într-un sărut etern,

Iubește-mă până nu voi mai fi capabilă să gândesc, să mă mai uit înapoi.

Sechestrează-mă și ia-mi viața în mâinile tale,

În timp ce corpurile noastre sunt împreună în noaptea de dragoste

Și brațele tale mă leagă de atingerile tale,

Iubește-mă până în adâncul sufletului și lasă-mă să mă bucur de fiecare înghițitură de iubire,

Iubește-mă și nu mă face să vreau să trăiesc fără tine, fără căldura ta.

Iubește-mă, până la fiecare particulă din mine care ți-o cere.

Devorează fiecare parte din mine și atinge-mi pielea cu urmele tatuate de tine,

Sărută-mă cu dragoste, cu blândețe, cu pasiune dar fără grabă,

Căci buzele tale și ale mele se completează perfect,

Iubește-mă în fiecare noapte până la ivirea zorilor

Și te voi iubi cu trupul și cu sufletul fără regrete sau temeri,

Cu o iubire care nu va cunoaște sfârșitul, nici moartea

Deoarece ea vine din suflet, iar sufletul trăiește o eternitate.

Iubește-mă fără remușcări, umple-mi inima cu pasiune și aprinde-mi sufletul,

Trezește-mi instinctele femeii din mine, fă-mi corpul să vibreze la căldura pielii tale,

Lasă-ți melodia corpului să se unească cu a mea și vom cânta cele mai bune melodii,

Arde-mă cu focul din tine și iubește-mă până voi ajunge să-mi uit numele,

Fă-mă să fiu a ta, iar atunci când o să mă întrebi cine este omul meu, regele meu, stăpânul meu,

Să oftez și să îți spun ”Tu ești regele meu, omul meu, proprietarul meu”!! ~

~ Odine ~

~ Închid ochii și te văd cufundat pe retina mea ~

~ Leagă-mă și dezleagă-mă în noduri mici,

Încercând să unești punctul exact al fiecărei atingeri,

Balansează-mă în brațele tale și suspendă-mă de sufletul tău

Legându-mi corpul de tine până mă doare.

Acel corp care creează dependență

Gustul care mă pătrunde,

Vocea care mă hipnotizează,

Mâinile tale care fac minuni,

Acea prezență care vrea mai mult,

Existența ta care este universul ce crează paralizie mentală,

Un vis care se repetă, dar o dorință care nu încetează niciodată,

Acea atingere care aduce la tăcere o viață

Acea atingere care tulbură o viață,

Un paradis care se simte ca o respirație caldă.

Leagă-mă căci oricum sunt cu sufletul în lanțuri

Și de nebunia care îmi colorează ochii și viața.

Te proclam regele acțiunilor mele,

Cel care își impune suveranitatea,

Închisoarea fără gratii în care vreau să trăiesc,

Cedând ființa mea pentru dorința ta.

Iar de voi ofensa dragostea zeilor,

Mă voi uita drept în ochii sentințe

Și voi accepta pedeapsa pentru păcatul indecent,

Plătind până la ultima suflare când voi striga numele tău,

Crucificându-mi sufletul în cuie, dorindu-te.

Acum lasă-mă să naufragiez pe buzele tale

Să-mi potolesc foamea și setea de tine,

Hidratează-mi pielea cu căldura pasiunii tale

Și fă-mă a ta, devorează fiecare parte din mine,

Să facem și cerul gelos văzând cum strălucim,

Căci a fi cu tine e ca într-un vis în care pierd noțiunea de timp,

Dorm cu ochii deschiși să te văd când mă trezesc

Deschid ochii să continui să visez cu tine

Închid ochii și te văd cufundat pe retina mea. ~

~ Odine ~

~ Mă influențează planetele ~

~ Sunt zile când mă simt ca Mercur,

Ca Apollo stea a dimineții și Hermes stea a serii

Atât de mică și de aproape de Soare,

Dar cu o nevoie imensă de căldură sufletească.

Sunt zile când mă simt ca Marte,

Puternică, energică, războinică și plină de acțiune,

Zile în care sentimentele crează eroziuni interioare,

Provocând furtuni și iubiri înflăcărate.

Sunt zile în care mă simt ca planeta Saturn,

Plină de răbdare, responsabilă, pusă la încercare dar care reușește,

Cea care poartă un inel ca simbol al angajamentului

Dar provocând în jurul meu un mare mister.

Sunt zile când în care mă trezesc ca Venus,

Strălucitoare, dar în care mă rotesc invers celor din jurul meu,

Zeiță a frumuseții și cea veșnic îndrăgostită, 

Născută din spuma valurilor, mă las purtată de pasiune.

Sunt zile când mă simt ca Uranus,

Liberă, originală, plină de surprize,

Cea care răstoarnă normalul lucrurilor,

Cu dorința de a mă reinventa, dar atât de rece ca gheața.

Sunt zile când gândesc ca planeta Neptun,

În căutarea idealului, îmi creez iluzii și primesc decepții,

Le simt ca niște vânturi puternice ce provoacă furtuni sufletești,

Lăsând în spate trecutul și așternând liniștea.

Dar sunt zile când am același magnetism ca al Pământului,

Iar în mine locuiesc milioane de emoții,

Trăiesc, respir, iubesc și am milă de orice ființă vie,

Mă bucur alergând prin ploaie și râd în razele calde ale Soarelui. ~

~ Odine ~

~ Fă liniște ... Te iubesc! ~

~ În tăcerea cuvintelor nerostite sunt cuprinse dorințele noastre 

Și în corpurile noastre care deși nu se ating, se sărută.

Arzi în ochii mei și ne place așa tăcuți cum ne dezvăluim în tăcere...

Tăcere de iubire! ... Fă liniște ... Te iubesc! 

Am în cuvintele mele un foc care vine din suflet 

Și se extinde cu sentimente de tandrețe și iubire. 

Îmi place sa scriu poezii, 

Căci în ele aud vocile care se nasc în inima mea,

Îmi place cum mă scrii... 

Ești ca o flacără perenă de dragoste în adâncul inimii mele. 

Gura ta moale îmi spune toate lucrurile pe care vreau să le aud, 

Mâinile tale sunt exact măsura corpului meu, a liniei corpului meu

Săruturile tale sunt pline de dorința de mine.  

Dragostea noastră este atât de frumoasa această

Dar în același timp și foarte dificil de trăit.

Te iubesc în așa fel încât nu pot și nu știu să explic,

De parcă te trag dintr-o altă viață ca pe un cristal de preț.

Te-am făcut bucuria mea de viață,

Culoarea zilelor mele, piatra maestru din interiorul sufletului meu,

Ești doar tu... mereu, ceva ce nu se termină niciodată!

Sunt aici și te văd, ochii mei sunt în stare de ebrietate,

Corpul meu strigă după prezența ta, să mă vindeci de boală,

Mă gândesc la tine când plouă și pe cer apare curcubeul,

Mă gândesc la tine când e întuneric și Soarele apare,

Mă gândesc la tine ca la o stea strălucitoare care se aprinde intermitent,

Mă gândesc la tine, ca la o lună clară și frumoasă,

Mă gândesc la tine în fiecare moment al vieții,

Pentru că mai presus de toate ești ca o mică plantă,

Care te naști și crești în inima mea, ca cea mai mare iubire a vieții mele!

Acum fă liniște ... Te iubesc!  ~

~ Odine ~

~ Fierb la foc mic, sub semnul unei iubiri care ia forma ta ~

~ Iubește-mă în seara asta pe malul nebuniei

Și mergi pe jos pe fiecare inch de pe pielea mea.

Pune-mi buzele să te sărute nebunește,

Pline de pasiune ca spuma mării.

Mângâie-mi sufletul cu sărutări și îmbrățișează-mi inima,

Iubește-mă fără timp sau distanță,

Iubește-mă așa cum mă iubești tu,

Ca și cum ziua de mâine pentru noi nu mai există.

Să mă iubești în fiecare secundă și fiecare minut,

Cu furie sau cu mânie, cu pasiune sau blândețe,

Însă nu cu o iubire care se termină peste un timp,

Ci ca și cum ar fi o eternitate.

Sunt mâinile tale, împreunate în suspinele mele,

Singurele care pot să-mi presare calmul prin temeri și incertitudini,

Numai, în brațele tale, simt dezarmare

Și mă sparg într-o mie de bătăi care strigă numele tău.

Pot fi ceea ce vrei tu să fiu, un moment de pasiune care te zgâlțâie,

O armonie tăcută care te îmbrățișează,

O mângâiere de aripi care să te iubească,

O șoaptă care ațâță, cea care te conduce spre nebunie,

Cu un impuls intens pe care îl vezi în ochii mei,

Femeia războinică și furioasă care luptă alături de tine,

Nimic nu se compară cu femeia cea care sunt.

Numele tău e ca un stigmat, atașat de sufletul meu,

Sunt a ta, iar corpul meu miroase ca tine,

În mâinile tale mă încordez și mă îndoi ca un arc,

Vânătorul feroce transformat în pradă.

Ești cel mai înalt punct al existenței mele,

În mâinile tale îmi eliberez sufletul

Și îmi proiectez sub cerul tău pasiunea, obsesia de tine,

Fierbând la foc mic, sub semnul unei iubiri care ia forma ta. ~

~ Odine ~

~ Pentru tine am devenit o hoață ~

~ Sunt briza care leagănă aripi,

Sunt suspin în respirația ta,

Sunt mângâierea privirii tale profunde,

Sunt zâmbetul care îți învăluie sufletul,

Eu... sunt dorința care șoptește numele tău,

Eu... sunt orizontul visurilor tale.

Închid și deschid ochii continuu,

Pentru că trăiești în fiecare clipită din viața mea,

În fiecare cuvânt care îmi iese din gură,

În fiecare melodie care îmi mângâie sufletul,

În palmele mâinilor mele,

În fiecare cântec de leagăn al viselor mele.

În brațele tale este ca un vis senin,

Care zboară în vânt ca un fluture fără aripi,

Ești bătaia inimii mele care se aude tare și clar,

Vreau să te iubesc chiar dacă tu nu spui nimic.

O să mă introduc în mirosul corpului tău,

Când vei fi distras, voi aduce Luna în gândurile tale,

Voi pune mângâieri de buze pe pleoapele ochilor tăi,

Voi absoarbe aerul pe care îl respiri să te las fără suflare,

Îți voi invada inima, să te fac să te îndrăgostești de mine.

Off prinț al visurilor mele,

Pentru tine am devenit o hoață,

Voi aluneca în sentimentele tale,

În fiecare colț al inimii, să fur tot locul.

Adam-ul meu, pentru care inspir și expir,

Cel care îmi udă buzele cu otravă.

Te iubesc ca un fluture negru care prețuiește zborul,

În refugiul nostru secret... cerul,

Acolo unde te caut ca un semnal,

Ce mă face să uit trecutul care nu m-a lăsat să dorm în pace. ~

~ Odine ~

~ Îmi ești dator... cu o îmbrățișare ~

~ Îmi ești dator.... cu o îmbrățișare

Care să mă facă să îmi pierd simțurile,

Să beau din paharul dorinței,

Să nu mai pot curăța corpul de gustul tău.

Îmi ești dator.... cu o îmbrățișare,

Cu care să mă trezesc,

Într-o dimineață geroasă de iarnă,

Sau într-una în care dorul mă strânge.

Îmi ești dator.... cu o îmbrățișare

Iar senzația gurii tale,

Să-mi inunde buzele dornice de tine

Și să ia forma corpului tău.

Îmi ești dator.... cu o îmbrățișare,

Până când ochii noștri,

Se vor inunda cu lacrimi

Și  vor mângâia pielea uscată.

Îmi ești dator.... cu o îmbrățișare,

Să mă ții în brațele tale și să nu îmi mai dai drumul,

Pentru că au stat prea mult departe de tine,

Unde simt că timpul nu mai are măsură.

Îmi ești dator.... cu îmbrățișarea asta,

Să mă las cu încredere ca într-un balansoar,

Ca o foaie de hârtie zguduită de vânt,

Să mă ții de mână, iar eu să zbor. ~

~ Odine ~

~ Nu mai asculta alte zgomote, ci concentrează-te pe vocea mea ~

 ~ Am creat un loc doar pentru tine în brațele mele,

În ele vei găsi lumina și să zbori cu mine de mână

Ia-mă de mână și mergi alături de mine,

Nu te uita în altă parte, ci privește doar în ochii mei,

Nu mai asculta alte zgomote, ci concentrează-te pe vocea mea.

Eu sunt lumina care te ghidează,

Care îți va lumina calea și îți va îndrepta pașii.

Mă deschid trup și suflet cu inocența unui copil,

Îți ofer inocența mea, pielea care debordează de esența ta

Îți ofer sufletul și viața mea

Și mă predau fragilă în grija mâinilor tale.

Urmează-mă... dar fără să îți pierzi urmele,

Fii pielea de pe pielea mea,

Sufletul meu pereche,

Doar tu și eu,

Să mergem până la granița, unde cerul se desprinde de pâmânt.

Mâinile mele să fie mâinile tale, în reflectarea mângâierilor

Ochii mei să fie ochii tăi, în ghidarea drumului,

Sufletul meu să fie sufletul tău, în lanțul care ne leagă,

Inima mea să fie inima ta, în bătăi de inimi la unison,

Mintea mea să fie mintea ta, în gândire intuitivă,

Cuvântul meu să fie cuvântul tău, în ascultare și supunere,

Să devenim eterni în creația divină,

Găsind sensul vieții în cea mai frumoasă și pură formă de iubire. ~

~ Odine ~

~ Sunt ghidul tău, nu destinația ~

~ Mâinile tale se potrivesc cu corpul meu,

Ele mă ispitesc să intru din derivă în abis,

Arzând la foc mic lângă corpul tău de nestăpânit

Să mă topesc precum o ceară,

Moale, caldă și să mă mulez pe pielea ta.

Degetele tale urcă și coboară ca niște alpiniști

Cu o viteză amețitoare și fără nici o teamă,

Sculptând ca niște dălți pline de poezie,

Într-o demență răsfățată în care tu ești nebunia mea.

Muzica din mine e o pasiune ce trece dincolo de vene,

Se luptă cu fiecare bătaie a inimii să iasă afară,

Intonând în mine concertul tău, ca să-l ofer lumii ca o artă.

Nu pot renunța la fiorul tău în numele meu,

Mă nasc în mâinile tale care dau formă și semnificație,

A tot ceea ce bate în mine pentru tine.

Mă fierbi la foc mic, dar mă atingi ca pe o bijuterie,

Care radiază în ochii oricui pentru că faci parte din sufletul meu,

Dar strălucește între degetele tale egoiste,

Și se agită ca un înger care urmează să-și ia zborul.

Ești scânteia care dă foc lumii mele,

Sângelui care mă face să simt că trăiesc,

Ești tăcerea pe care o urlă corpul meu,

Strigătul sufletului meu de a fi iubit,

Și toate capătă alte înțelesuri numai în prezența ta.

Doar atunci ești o lumină în ochii mei

Când mă îmbraci în lumină, să-ți fiu stea până la răsărit,

Fără nici o măsură în timp și spațiu,

Căci eu sunt ghidul tău, nu destinația ta. ~

~ Odine ~

~ Dă-mi inima ta ~

~ Îmi privesc imaginea în oglindă,

Două femei într-o singură femeie,

Un trup gol, un alt suflet îmbrăcat,

Unul care privește fără a se gândi,

Celălalt care se gândește la tine, la numele tău,

La mâinile tale care mă invită la jocuri și beție de iubire.

Nu mai este nici un secret pentru tine de ce-mi bate inima așa de tare,

În mâinile tale simt mângâierea ce mă face să mă predau,

Pe buzele tale simt cum pot să mă ofer până la ultima picătură de iubire.

Te uiți la mine de parcă ai face o invitație la un delir de dragoste

Și atunci cum să rezist la farmecele tale, dacă ești tentația mea? 

Cum să nu vrea inima mea să se alăture inimii tale?

Inima ta ... merită toată dragostea mea,

Bunătatea mea, răsfățul meu, grija mea.

Inima ta merită să fie tratat ca o prăjitură dulce ...

Savurata cu calm și plăcere.

Inima ta este ca o cutie de jucării,

Pe care o deschid în fiecare zi, să ne jucăm împreună.

Inima ta este tresărirea mea,

Și asta înseamnă durerile dar și afecțiunea mea.

Dă-mi inima ta și va fi ca și inima mea,

Alături de a mea vor vorbi aceiași limbă, aceiași frecvență,

Vor cânta împreună pe același ton.

Inima mea e deja a ta și e plină de tine,

Ai aflat-o înainte de a avea corpul meu.

În fața pieptului tău am cunoscut pentru prima oară magia

Și m-a făcut să vreau ca inima mea să bată lângă inima ta ca un ceas,

Să mă facă să o iubesc și să o fac să mă iubească. ~

~ Odine ~