~ Conjug relația ”noi doi” la mai mult ca perfect ~

~ Ce pot face cu nebunia asta care o simt pentru tine?

Când respirația mea se potrivește cu a ta

Când mă ridici și mă duci în pat și simt că zbor

Și cădem amândoi de parcă viața vine la pachet în doi...

Cum pot oare să mă controlez?

Atunci când mâinile tale încep călătoria pe pielea mea,

Iar puterea mea de a rezista se evaporă total,

Lăsându-te să mă posezi fără să îți mai opun rezistență...

Cum să mă simt altfel în brațele tale, decât mai mult ca perfect?

Fiecare bătaie a inimii moare și revine la viață de mai multe ori

Când simt că mă ridic până la cer, ating înaltul și cobor pe pământ,

Ca o pasăre care vrea să se cuibărească la pieptul tău...

Cum să mă simt altfel în la pieptul tău, decât mai mult ca perfect?

Să vreau să beau din sursa ta de iubire, căci ea îmi ține de sete,

Să mă hrănesc cu săruturile tale, căci ele îmi alină foamea,

Să fiu o simplă muritoare care are nevoie să bea, să mănânce,

Să simtă pasiunea și să fiu posedată de bărbatul din tine...

Cum să mă simt altfel ca femeie, decât mai mult ca perfect?

Lasă-mă să îți simt bătăile inimii, mirosul pielii,

Să te alint cu privirea ochilor mei, să se sature retina de tine,

Căci toate bătăile inimii mele sunt cu tine și mă abandonez ție,

Mirosul pielii mele miroase a tine, a mâinile tale,

Când ochii tăi ard și mă ard ca o coală de hârtie pe care e înscrisă iubirea,

Toate mă fac să simt și să conjug relația ”noi doi”,

La mai mult ca perfect. ~

~ Odine ~

~ Sunt femeie, sunt liberă, să spun ce simt, ce gândesc și să lupt pentru ce iubesc ~

~ Alături de tine

Nimeni nu poate sta departe de foc

Fără să vrea să se prăbușească în păcat.

Închide ușa și dă lumina mai mică,

Să fim departe de ochii șerpilor,

Care pândesc inimile ce bat împreună.

Ascultă-mi sufletul și să nu îți fie teamă de tremurul său,

Dar atât de asemănător cu al tău,

Ca un val ce se lovește puternic de stânci

Vine cu putere și se unește cu ele, se ondulează...

Așa sufletul meu se echilibrează, când mâinile mele

Ating fiecare rotunjime a corpului tău.

Și accept compromisul ăsta să rămân

Să te iubesc mai mult decât oricine altcineva pe lume,

Să fiu doar parte a nopților din viața ta,

Să rămân parte a păcatului de a iubi,

Să te sărut și să fiu a ta dincolo de toate, dincolo de imposibil.

Pentru că suntem foc și aer, războinici fără arme,

Mai presus de tot și de noi, devoratori de momente,

Nesățioși de săruturi, însetați și înfometați de mângâieri,

Tu creator ca nimeni altul, ce faci din mine artă.

Eu... eu mărturisesc, am păcătuit și păcătuiesc iubindu-te,

Cu promisiunea și dăruirea deplină că voi rămâne doar a ta,

A celui ce mă posedă și care poartă povara și secretul meu

Iubirea ta m-a schimbat și mă schimbă mereu,

Ca un râu învolburat și din ce în ce mai puternic,

Mai în forță să ajungă spre mare

Și chiar dacă sunt judecată pentru ce iubesc, ce simt, nu-mi pasă,

Sunt femeie, sunt liberă, să spun ce simt, ce gândesc și să lupt pentru ce iubesc. ~

~ Odine ~

~ Ești ca prima ceașcă de cafea, dimineața ~

~ Nu știu ce anume iubesc mai mult la tine,

Ești mai mult decât ceva comun, de tine e atașată spontaneitatea,

Zâmbetul unui copil blocat într-un trup de adult,

Un adult blocat într-un trup tânăr, asemeni unui diamant.

Te privesc și e atât de ușor să simt cu tine acei ”fluturași”

Și m-am gândit că nu numai asta e ceea ce îmi place mai mult,

Ci și felul în care mă faci să fiu, agitată, dar confortabil,

Fără inhibiții, fără măști, doar eu și tu, fără să simt dorul cuiva.

Ești ca prima ceașcă de cafea dimineața, atunci când te trezești, 

Atunci când sorbi prima înghițitură din licoarea parfumată,

Când închizi ochii și o savurezi, nici fierbinte, nici rece,

La temperatura potrivită, ce te trezește la viață,

Îți dă energie și îți desenează roșeața obrajilor.

Asta ești tu, dacă ești băut în cantitatea potrivită ești ideal pentru inimă,

Îi redai ritmul perfect pentru a funcționa la capacitatea normală,

Câns ești consumat în cantitate mai mare,

Celălalt, începi să devină agitat și îi este dificil să se mai concentreze,

Dar cu o inima care bate mult mai accelerat, un început de tahicardie,

O poftă de viață și care crează o dependență teribilă,

O stare de care nu vrei să te mai desparți

Și fără ea aproape că ajungi să nu ști să mai trăiești.

Îți pronunț continuu numele, exact ca un somnambul dimineața,

Ești o cafea cu dragoste, o cafea dulce și fierbinte,

O cafea care și rece miroase și are gust la fel de bun,

De al cărui miros și gust m-am îndrăgostit,

Care mă face să mă simt acasă, eu însămi

Și de care, nu m-ar deranja să și mor de supradoză... de tine. ~

~ Odine ~

~ Ceea ce simți cu adevărat, doar inima înțelege ~

~ Îți scriu și rescriu poezii cu buzele pe piele,

Poezii eterne pe care nici timpul și nici distanța nu le vor șterge.

Tu îmi scrii poezii cu mângâieri, iar când mi-e dor le recitesc.

Îmi scrii poezii pe retină, iar eu îți gust pleoapele,

Încât atunci când te privesc mă lași fără cuvinte.

Mă dezbraci de piele cu fiecare cuvânt,

Mâinile tale mă mângâie cu fiecare privire,

Buzele tale îmi mănâncă fiecare șoaptă,

Iar ego-ul gol al anatomiei mele imploră epitete de dezmierdare.

Calci pe muțenia pielii mele,

Și flăcările astea îmi ard pielea de mătase

Într-un foc infernal, iar flăcările par ceva sublim,

Suntem o amestecătură de durere în piele și splendoare,

Ceva ce nu aparține acestei lumi,

Ceva ce e legat de ironia sorții, ce vine de dincolo de viața asta,

Ceva ce trebuie să iau și ceva ce trebuie să dau,

Ceva ce îmi dai și ce trebuie să primești,

Ceva ce trebuie rescris, o odă în care intensitatea simțurilor

Au nevoie de dezmierdare, pentru că pur și simplu....

E o legătură menită să existe...

Delir, foc, strălucire, tăciune, aer care hrănește și se hrănește,

În care mă implori să vin... vin... nu mă lași să plec... nu vreau să plec

Și totuși plec, dorința ta arde, iar pielea mea e beată de tine...

Rămân... Tu stai... trucuri de foc cu foc,

Mă simt perfectă, totală și completă,

Pentru alții ceva de neînțeles, dar ceva ce ar trebui

Pentru că totul este și va fi, așa cum trebuie să fie.

Într-adevăr, ești o gură de aer proaspăt care mă inspiră,

Mă hrănește, mă liniștește, mă agită, mă dezarmează.

Nici eu nu înțeleg modul ăsta de a te iubi,

Nu o pot defini în cuvinte așa cum mi-aș dori să o fac,

Pentru că e înțeleasă cu adevărat doar de inimă. ~

~ Odine ~

~ Îți ofer aripile mele, să zburăm amândoi ~

~ Ești autorul vieții mele, dar nu scrii cărți,

Îmi faci viața o capodoperă, deși nu ești un artist,

Îmi faci viața un film grandios, deși nu ești scenarist.

Viața mea cu tine e o simfonie magnifică,

Iar existența ta un cântec frumos, chiar dacă nu înțeleg muzica.

Îmi transformi viața într-o operă de artă,

Una dependentă de tine, un delir,

Mă dezbraci de mine, pentru a descoperi femeia,

Experimentez sentimente, fără a mă simți vinovată,

Îmi dai vise, îmi hrănești sufletul,

Rătăcesc în ochii tăi și te scufunzi în ochii mei

Și atingi atât de ușor goliciunea sufletului meu.

Cu tine trăiesc intens în fiecare clipă,

Mă simt plină de sentimente, viață, dragoste, tărie,

Putere de a exprima tot ceea ce este în mine,

Curaj de a experimenta pasiunea și un vârtej de emoții,

Care de multe ori mă sufocă aproape,

Dar îmi dă sens și îmi dă alt aer, un aer plin de fericire.

Te simt cum îmi bați în piept și ocupi tot locul de acolo,

Simt că îmi știi gura, după cum mă săruți,

Mă simt în viață, pentru că trăiești în mine.

Ești cel care îmi ridică simțurile, trezește în mine vibrații,

Ritualuri păgâne, ești calea mea, chiar dacă ești una sălbatică,

Dar ești oaza mea de libertate și iubire.

Aripile mele sunt aripile tale,

Și voi fi acel înger pe care l-ai desenat în minte,

Ele sunt date de tine și ți le dăruiesc cu toată dragostea,

Să îți umple viața cu mângâieri, să fiu îngerul tău,

Cel care va avea grijă de tine și va veghea asupra ta,

Să te învelească și să te împlinească cu emoție...

Îți ofer aripile mele, cele pe care tu mi le-ai dăruit,

Pentru a ne acoperi pe amândoi și a zbura pentru amândoi. ~

~ Odine ~

~ Preludiu infinit ~

~ Lasă-mă să-ți simt ritmul inimii,

Mirosul pielii tale, să o alint cu privirea mea,

Să se sature retina ochilor mei,

Căci ești balsamul sufletului meu, care oricât de aspru ar vrea să fie,

În prezența ta devine moale și nu mai înțeapă.

Tu mă comanzi și cu tine inventez păcate,

Ne iubim cu mândrie, lăcomie, egoism, invidie,

Cu toate metehnele încornoratului,

Ce ne face să blestemăm Edenul

Și să păcătuim din nou și din nou și nimic să nu conteze.

Eu nu sunt altceva decât capodopera ta,

Sculptată cu vârful degetelor tale,

Cizelată cu buzele și conturat fiecare colțișor cu iubire,

Sunt copia ta în variantă feminină.

Dinainte de a îți auzi pașii, te intuiesc de dincolo de dor,

Îți simt prezența cu privirea în spatele meu la fiecare mișcare,

Îți simt șoaptele pe gâtul meu și în urechea mea,

Îți trăiesc atingerile în plexul solar,

De acolo de unde pleacă focul ce îmi inundă corpul.

Și îți sunt de atunci, parcă de când mă știu,

Pre(simt) că îți aparțin... acum și pentru dintotdeauna,

Și tu al meu... pe vecii vecilor.

Captiv, sufletul meu pereche, sursa mea de viață,

Adolescentul visător, cu care voi face din fiecare zi, o eternitate de iubire.

Nu ai nici un nume, nu am nici un nume,

Nu mă interesează cine ești, ce ai, nu vreau să știu nimic,

Amândoi am venit să uităm totul, absolut totul,

Chemați de aceiași dorință,

Doi luptători pentru iubire, corp lângă corp,

Chipul tău în palmele mele, fața mea în palmele tale,

Gura ta pe pielea mea, pielea ta pe buzele mele

Și timpul meu, al tău va fi, un preludiu infinit. ~

~ Odine ~

~ Sunt în oglinda ta, pe cealaltă parte ~

~ Ești acolo, în oglindă,

Atunci când o să îmi pierd orientarea

Și mă conduci spre bucuria supremă.

Tu, ești cuvântul potrivit,

Acest verb care care nu seacă niciodată, 

Ești paradisul virgin care mă îndeamnă să păcătuiesc,

Fără a simți condamnarea păcatului.

Ești muza imaginației,

Mângâierea care îmi chinuie instinctele,

Care mă seduce, savurând fructul pasiunii.

Ești protagonistul eforturilor mele, ultimul vers,

Pergamentul de aur de pe pielea mea,

Pur și simplu, ceea ce iubesc și venerez.

Ne iubim de fiecare dată până la os, savurând dorința

Și atingem la unison, într-un ritm lent, o altă dimensiune.

Parcă ești pătura dulce care îmi acoperă pielea,

Poezia mea sunt buzele tale,

Cu sărutările tale încărcate cu delir și pasiune,

Ochii tăi mă topesc și mă penetrează în tăcere până în străfundul ființei.

Ești poezia mea, cea pe care o scriu,

O mângâi cu vârful degetelor,

Ești în fiecare cuvânt scris, în fiecare propoziție,

În fiecare adiere de vânt, în fiecare mângâiere de Soare,

Orizontul mării mele, culoarea lumii, culoarea pasiunii,

Într-un minunat apus de Soare spre orizont.

Buzele te sărută, într-un univers în care mă pierd,

Un vis care mă consumă, dar care trăiește în ochii mei, în fiecare clipire.

Tu mă cunoști mai bine decât oricine,

Chiar dacă asta mă face vulnerabilă,

Amprenta gurii mele este ca o navă în derivă,

În oceanul infinit al corpului tău și caută fiecare por al pielii,

În timp ce corpul meu se îneacă în nebunia dragostei.

Sunt în oglinda ta, pe cealaltă parte

Și mi-ar fi imposibil să te părăsesc,

Pentru că de fiecare dată când mă privesc în oglindă,

Ești tu acolo, iar când tu te privești, sunt eu acolo,

O oglindă care reflectă pe deplin două personalități identice, dar opuse. ~

~ Odine ~

~ Sunt o elevă, care a ajuns la lecția ”iubirii” ~

~ Îmi place să te privesc, pentru că ești terenul fertil pentru nebunia mea,

Recipient pentru tăcerea care îmi clocotește pe buze,

Ești Iadul care îmi anesteziază demonii din corpul meu.

Îmbrățișez visul ăsta care mă trimite până pe marginea prăpastiei,

Un abis care-mi atârnă pe buze și se încurcă în tremurul unui vers.

Semăn cu flacăra unei lumânări care arde timid,

Arde atât de mic în comparație cu imensitatea ta,

Cu forme neregulate care oftează în forme de abandon.

Am o flacără în gât care mă sufocă și mă arde,

Destinată pentru două suflete care trăiesc într-un Eden departe.

Sunt doar o elevă care a ajuns la lecția iubirii

Și o trăiește de la haos la extaz,

Care se dezbracă de toate hainele sufletului,

Ca să se topească în focul din ochii tăi de gheață.

Miroși a cer, dar ești un sanctuar în care-mi jertfești inima,

O ploaie de plăcere, o muzică cerească

Și păcatul meu divin, binecuvântat,

Care-mi dă aripi și mă ajută să zbor, fără a părăsi pământul.

Pledez pentru statutul de nebună, nebună după tine,

Alerg prin ploaie și strig cu ferestrele deschise,

Dărâmă ziduri și bariere, subjugă și devine sclava emoțiilor,

Care deschide cutia Pandorei, căutând armonie și ordine.

Dacă aș fi o sirenă, marea ar fi lumea mea,

Aș cânta în nopțile nedormite și aș seduce muritorii,

Dar eu nu sunt sirenă, sunt o femeie și nu orice femeie,

Ci una, pe care gura ta o duce în delir și îi este și viață și moarte. ~

~ Odine ~

~ Dacă tu ești păcatul, atunci vreau să aleg Infernul ~

~ Dragostea nu se consumă cu foc și nici apa nu o poate stinge,

Dragostea e mereu cu mine, peste tot

Și te iubesc așa cum marea iubește nisipul,

Cum pescărușii iubesc apusul de soare,

Cum noaptea iubește Luna,

Te iubesc cum macii iubesc libertatea unui câmp roșu,

Tu, cel care ești ca un tremur care mă controlează

Și trezește în mine dorința de a trăi dincolo de limite.

Alături de tine...

Nimeni nu poate sta departe de foc

Fără să vrea să se prăbușească în păcat.

Închide ușa și dă lumina mai mică,

Să fim departe de ochii șerpilor,

Care pândesc inimile ce bat împreună.

Ascultă-mi sufletul și să nu îți fie teamă de tremurul său,

Dar atât de asemănător cu al tău,

E ca un val ce se lovește puternic de stânci

Vine cu putere și se unește cu ele, se ondulează,

Așa sufletul meu se echilibrează, când mâinile mele

Ating fiecare rotunjime a corpului tău.

Ș accept compromisul ăsta să rămân,

Să te iubesc mai mult decât oricine altcineva pe lume,

Să fiu doar parte a nopților din viața ta,

Să rămân parte a păcatului de a iubi,

Să te sărut și să fiu a ta dincolo de toate, dincolo de imposibil.

Sunt ca un râu, care se scurge în marea ta,

Primește-mă cu brațele deschise și fără suspiciune,

Sunt corpul care își dorește să se contopească cu tine...

Tu, doar învelește-mă în valurile brațelor tale,

Fă-mă una cu tine, înconjoară-mă cu tine și acoperă-mă cu sarea ta

Temperează-mi visele sufletului meu cu aroma păcatului capital,

Lasă-mă să gust, să beau și să mă hrănesc cu tot ceea ce înseamnă viața ta,

Iar dacă tu ești păcatul, atunci vreau să aleg Infernul. ~

~ Odine ~

~ Îți închiriez inima mea ~

~ Dragul meu...

Îți închiriez inima mea, nou renovată, în care să te poți muta.

Este cochetă, în zonă rezidențială și liniștită,

Cu terasă spațioasă și vedere la mare.

E veselă și însorită, izolată termic și acustic.

Este ideală dacă îți dorești să trăiești iubirea romantică.

Inima mea se poate plia pe placul tău,

Totul din interior este plin de căldură sufletească

Și ai nevoie de ani de zile să îi poți cunoaște toate colțurile.

Este ideală pentru a locui o viață în ea,

Pentru că ești neconformist, iar valoarea... de neprețuit.

Inima mea nu are acoperiș, pentru că are vedere la cer

Ș posibilități nebănuite și infinite.

Este ideală pentru cel ce visează și nebunului de iubire,

Ferestrele sunt largi, iar lumina îți umple sufletul,

Iar ușa este întotdeauna deschisă pentru tine.

Mai sunt câteva fisuri pe pereții ei,

Dar împreună le vom umple cu tablouri de fericire.

Intră să o vizitezi, iar când te vei muta cu toate bagajele vieții

Vei vedea cât de mult o să îți placă,

Te va accepta cu toate mofturile și toate lucrurile personale pe care le-ai strâns de atâta timp. ~

~ Odine ~

~ A fost scris... să dominăm iubirea ~

~ Inima mea este pe partea dreaptă,

Pentru că în partea stângă te-am pus pe tine să mă iubești,

Iar acum și inima și mintea și corpul meu îți aparțin.

Te-am lăsat în viața mea..

Pentru că am înțeles, că nu pot să lupt cu propria-mi inimă,

Am decis să te iubesc...

Pentru că am simțit, că altfel nu voi mai putea exista,

Te-am pus pe locul principal...

Pentru că mintea mea este tot timpul ocupată cu tine.

Amândoi suntem un foc pur,

Care ard cu priviri care se caută, săruturi interzise,

Mâini care se strâng de jur împrejur,

Două corpuri care se refugiază, doi îndrăgostiți,

Două trupuri ce dansează , conduse de sentimente și dorință.

Noaptea trecută amândoi am fost paranteze eterne de timp

Am transformat elementele naturii în decor de păcat,

Și nimeni nu știe despre ce vorbesc tăcerile din ochii noștri,

Despre cântecul care toarnă lavă incandescentă,

Sau pielea lovită de buze și urme de dinți.

Ochii tăi îmi dau lumină ca zorii zilei,

Gura ta îmi dă viață și pentru ea respir,

Vocea ta este cadența simțurilor mele,

Pentru inima mea,

Iar tu.. tu ești dorința mea ascunsă

Cea pe care o aștept ca un răsărit de Soare.

Pentru că a fost scris ca eu și tu să devenim un manuscris,

Cu săruturile, îmbrățișările, cu bucurii și extaz,

A fost scris ... iar acum ne protejăm pentru că a fost scris,

Ca tu și eu să dominăm iubirea, ca tu și eu, să devenim unul. ~

~ Odine ~

~ Dragostea e capabilă să te facă să te simți ridicol, în cel mai frumos mod posibil ~

~ Promit să te iubesc fără limite,

Să te sărut ca și cum ar fi mereu sfârșitul lumii,

Să alerg spre tine atunci când tu vei merge agale,

Să zbor când tu vei alerga spre mine.

Promit că te voi îmbrățișa până în adâncul oaselor,

Să trec dincolo de carne cu o foame absolută,

Să găsesc fericirea în dulcele absurd.

Promit și o să reușesc fără ezitare,

Promit să insist și să lupt, să te descopăr, să învăț și să te învăț,

Cu bucuria unei păsări în zbor,

Căci gura mea e gura ta, sărutul meu e al tău,

Mă ai în brațele tale și mă simt în viață,

Cu un entuziasm care arată ca o nebunie.

Dar nu voi înceta să fiu aceiași femeie care am fost mereu,

Aceiași femeie care e independentă, dar care s-a îndrăgostit de tine,

Voi fi o mie de femei într-una singură, dar mereu și de fiecare dată a ta,

Asta pentru că îmi place ce ai făcut din mine,

Îmi place femeia care a devenit cu tine,

Cea care se pierde în preajma ta, dar care te dorește,

Cea care este cea mai liberă prizonieră din univers,

O sclavă fericită din întreaga lume.

Nu o să urmez un manual cu instrucțiuni,

Pentru că manualele dau doar bucăți de dragoste, fragmente de iubire,

Iar dragostea nu e împărțită pe bucăți.

Dragostea se consumă fără reținere, pentru că dacă este moderată nu mai e iubire,

Nu trebuie să te facă să te simți ridicol că ești îndrăgostit,

Ci ești ridicol atunci când nu vrei să te îndrăgostești,

Pentru că dragostea e capabilă să te facă să te simți ridicol, în cel mai frumos mod posibil. ~

~ Odine ~

~ Nu avem nevoie de cuvinte, decât de bătăi de inimă ~

~ Îmi iau visele și sufletul și ți le dau pe toate ție,

Le las să vină la tine într-un mod frumos, magic,

Îți sărut ochii și buzele, așa cum ești, aproape adormit

Și mă ghemuiesc în brațele tale, ca într-un basm.

Mă joc cu degetele prin părul tău, pe fruntea ta, peste ochii tăi închiși,

Îți spun vorbe de dragoste, dorințele mele și-mi place cum zâmbești când le auzi.

Am nevoie de tine în întregime, ca de aer,

Vreau să îți simt sărutul ca o pată pe pielea mea

Și să-mi simt corpul lipit de al tău, să nu se mai separe niciodată.

Am nevoie să fie tăcere și tot ceea ce să se audă să fie respirațiile noastre,

Ochii noștri ce simt electricitatea dintre mine și tine,

Ești nevoia de care eu am nevoie

Și de data asta ne vom iubi încet, în alfabetul Braille,

Să ne cunoaștem fiecare părticică de piele,

Iar simțurile să renască la fiecare atingere, ca prima oară,

Tăcerea să spună cele mai minunate cuvinte de dragoste, dintre doi iubiți,

Care nu mai au nevoie să își mai spună nimic, ci doar să se privească.

Când te ating simt că ating stelele cu vârful degetelor,

Cu mâini care ating, dar nu ating, trec dincolo de imposibil, de vibrații.

Suntem doua lumi diferite care sunt față în față

Și care nu știu cum să reacționeze decât în valuri de pasiune,

Corpurile se atrag înainte de a se iubi

Și nu avem nevoie de cuvinte, decât de bătăi de inimă.

Vreau ca fiecare noapte să fie un cântec cu tine

Și dansul în brațele tale să topească orice distanță între mine și tine,

Să închid ochii și să-mi las buzele să simtă vraja buzelor tale.

Sunt mai mult decât o carne tremurândă în brațele tale,

Sunt mult mai mult decât încerc și pot să transmit,

”Te iubesc-ul” meu va fi de fiecare dată diferit

Și când vom fi amândoi ne vom iubi ca și cum ar fi ultima suflare a vieții.

- Ce e cu tine și cu liniștea asta? Mai ai puțin și o să adormi în brațele mele.

- E liniștea de după furtuna care a fost între noi.

- Și de ce ții ochii închiși?

- Scufiță Roșie ce ești. Nu vreau să se termine visul. Nu vreau să dau piept cu realitatea. Afară e altă lume, total diferită de cea care e între noi. ~
~ Odine ~

~ Doi oameni liberi care se iubesc în viețile astea încățușate ~

~ Îmi place când te aud cum vorbești în șoaptă,

Îmi place când îmi spui numele ca și cum Pământul se oprește,

Îmi place când te uiți la mine pe furiș și-mi vorbești fără cuvinte,

Îmi place cum vocea ta îmi transformă simțurile

În căutarea corpului tău care devine foc.

Ți-ai făcut cuib în sufletul meu ca o pasăre rară,

Ți-ai făcut cuib pe pielea mea ca un tatuaj ce o să-l port până la moarte.

Îți simt parfumul în aer, îl simt impregnat în piele,

Îl simt îmbrățișându-mă ca un val de căldură.

Gura mea fără cuvinte parcurge mii de kilometrii

Pe punctele cardinale ale corpului tău,

Desenează dealuri, curbe, devenind una și aceiași ființă,

Într-o căutare frenetică și cu gust la unison.

Îți dau tot ceea ce e mai bun din mine, iar tu îmi dai ceea ce e mai bun din tine,

Cu o iubire ce presară păcatul, ce ne smulge și ne orbește,

Ne face să ne asumăm toate riscurile, devenind...

Doi oameni liberi care se iubesc în viețile astea încățușate.

Te ador oriunde ai fi,

Te iubesc dincolo de tine, dincolo de mine, dincolo de toate,

Te iubesc fără măsură, în tăcere fără scut,

Chiar cu riscul că mi te-ai înfipt în inimă ca o săgeată,

Pentru că ăsta e singura mea modalitate de a trăi. ~

~ Odine ~

~ Hai să ardem astăzi, chiar dacă mâine vom fi cenusă ~

~ Nu vreau să urmez conformismul,

Nu vreau să fiu ”una” normală,

Vreau să fiu dragostea ta imposibilă,

Să fiu muza ta, cea care te face să te simți mai viu ca oricând

Numele pe care-l vei scrie în toate paturile, unde nu sunt eu.

Nu am nevoie să îmi spui că ai fi capabil de orice,

Că ai putea chiar să și mori,

Asta pentru că eu vreau să simți că trăiești, că trăiești iubirea,

Nu vreau să fiu eu lumea ta,

Vreau să simți libertatea în cea mai pură formă,

Nu vreau să îți iau dreptul de a îți controla dorințele,

Pentru că ar fi cea mai clară formă de egoism.

Nu vreau să îți umplu sufletul cu răni,

Pentru că mi-ar fi imposibil să le vindec mai târziu.

Nu vreau să fiu cea care te va marca pe viață,

Vreau să fiu calea ta, cea care e lângă tine împotriva curentului,

Nu să mă alegi de fiecare dată pe mine, ci cea la care te vei întoarce mereu.

Nu vreau să îți umplu o zi, ci toate zilele,

Nu vreau să depinzi de mine, vreau să contezi pe mine până la capăt,

Nu vreau să te fac neapărat fericit,

Vreau să îți dau lacrimile mele atunci când vei dori să plângi

Și să fac asta împreună cu tine,

Să-ți dau o oglindă atunci când îmi vei cere un motiv să zâmbești,

Pentru că tu ești motivul zâmbetului meu.

Tu... ești foc și flăcări,

Care-mi bat în inimă latent,

Cărbunele care arde, tăciunele de speranță

Azi și mâine,

Căci viața ta arde pentru că ești un foc veșnic,

Iar misiunea mea este de a îl aprinde în fiecare zi.

Hai să ardem astăzi,

Chiar dacă mâine vom fi cenusă. ~

~ Odine ~