~ Ce cauti tu tristete? ~

~ Ce cauti tu tristete?

Nu te-am chemat sa vii aici.

Nu ti-am cerut sa vii in inima mea si sa imi tii de urat.

Am insistat sa pleci, dar ai venit, ti-ai desfacut bagajele incapatanata si te-ai stabilit in pieptul meu.

 Ai umplut tot ceea ce era gol acolo si ai preluat conducerea fara a imi cere permisiunea.

Esti sufocanta, dezolanta si storci tot din fiinta mea.

Imi ud fata de lacrimi, pentru ca am inteles ca e singura poarta de iesire in momentul asta, doar prin lacrimi te scot afara.

Esti atat de insistenta uneori, indiferent cat de mult te vreau departe.

Insisti sa acoperi tot,

Desi nu ai urechi, auzi tot,

Nu ai ochi, dar vezi tot,

Te ridici mai presus de ratiunea mea si esti indiferenta la orice logica as incerca sa adopt.

Dar o sa deschid toate ferestrele mintii si usile sufletului si o sa te scot afara pentru ca toate trec,
Si iarna trece cu frigul ei,

La fel si vara cu toata caldura ei,

Chiar si toamna romantica cu frunzele ingalbenite trece,

Asa ca si tu tristete vei pleca, cu toata euforia si nostalgia ta care persista cu curaj.

Nu crezi?

O ora trece, norii de ploaie si lacrimi trec,

Soarele spune la revedere lunii, iar apoi luna isi ia ramas bun de la el,

Si visele trec cu acelasi avant cu care devasteaza tot,

Insa dintr-un vis care se termina cand te trezesti, va veni un altul suficient cat sa te lumineze,

Si pasiunea si iluziile trec,

Si indiferenta si afectiunea,

Si durerea doare si apoi trece, chiar si fara medicamente,

Oricum trece chiar daca aparent pare fara de sfarsit,

Toate trec, asa cum iubirile trec asa si viata trece. ~

~ Odine ~