~ Da-mi tu drumul de mana, pentru ca eu nu
pot. Dar te rog fa-o si ai grija atunci cand o vei desprinde, pentru ca e prea
lipita de tine. Macar mainile sa nu ma mai doara si macar ele sa ramana intregi
fara cicatrici, pentru a se ruga pentru tine. Ai grija de mana mea, asa cum
odata ti-am trecut-o peste chip, peste ochi, palma care ti-a simtit aripile
genelor cum se miscau sub atingerea ei
Le-a lipt atat de bine timpul si iubirea, incat va fi
nevoie sa iei si bucati de carne de pe ele. Daca vei avea grija, mereu se vor
ruga pentru tine si linistea ta. Si se vor ruga, asa cum se roaga in clipa de
fata sa le inveti ce inseamna libertatea. Sa le inveti sa ia iarasi forma
aripilor si sa zboare. Sa invete sa nu mai stea inlantuite in jurul tau, sa
invete ca printre degete exista aerul, care se scurge precum nisipul timpului.
Dar ai te rog grija de mainile mele.
Desprinde-le asa cum ai incerca sa desprinzi un copil de vise. Au visat prea
mult si s-au contopit cu ele, iar acum cand vor simti aerul rece in palme peste
pielea fragila in loc sa simta visul, se vor usca precum frunzele toamna.
Vor ramane inerte langa un trup si o inima
care va continua sa viseze, sa spere, dar mainile nu vor mai putea sa se miste
niciodata. Pentru ca vor ramane paralizate in amintirea unei veri, in care au
imbratisat iubirea mai mult decat orice. ~
~ Odine ~
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu