~ Pentru a fi poet ~

~ Pentru a fi poet ai nevoie de un vrac de cuvinte in minte si a pe pune pe o coala de hartie.

Pentru a fi un poet inseamna a da ghearelor moliciunea unei maini, cu atingeri care vin scrise din inima

Pentru a fi poet este nevoie de a sta intr-o camera si a recita poemele tale pentru tine insuti.

Pentru a fi poet este nevoie sa fi un prieten pentru cuvinte, sa le respecti intotdeauna pentru ca ele sa te respecte la randul lor.

Pentru a fi poet inseamna sa te ascunzi in poezia vietii, pentru ca ea nu te va face sa plangi, ea nu te va mintii, nu se va deghiza sau ascunde, ci va reflecta gandirea ta.

Pentru a fi poet inseamna sa inveti sa visezi cu cea mai mare fericire din lume, sa zaresti nectar divin in litere.

Pentru a fi poet inseamna sa simti anxietatea ca fiind realitatea vietii, sa simti cum aluneca subtil cuvintele printe degetele tale.

Pentru a fi poet inseamna sa inveti sa suferi, sa simti strigatul puternic al fiintei tale interioare. Sa simti ca si cum cea mai mare durere a lumii s-a ascuns in golul din inima ta.

Pentru a fi poet inseamna sa sa inveti sa taci, sa accepti pierderile si sa te joci cu timpul.

Sa inveti sa fii tu, sa simti cu toate emotiile, fara rusine si fara sa te temi de ele. Sa lasi sentimentul de slabiciune sa fie un blit pentru tine, sa fotografiezi cu mintea si sa pui in imagine cuvintele, ca ele sa reprezinte cea mai fidela copie a expresiilor sufletesti.

Pentru a fi poet inseamna sa redai viata si emotii.

Poeziile trebuiesc scrise cu sangele sufletului, cu toata pasiunea care locuieste in tine, cu toata furia, dorinta si mai presus de orice, cu toata dragostea. ~

 ~ Odine ~