~ Metamorfoza toamnei ~

      ~ Am vrut aripi sa zbor, o bagheta magica pentru a face miracole, un glob de cristal pentru a prezice viitorul. Am vrut sa te uiti in ochii mei si sa te vezi in ei. Am vrut doar zile insorite, cu ploi de fluturi sa zboare peste campuri de flori. Si am mai vrut ca rutina cuvintelor mele sincere, sa nu te oboseasca niciodata.

        Ma las purtata de vantul toamnei, cu hainele sfartecate de timp. Nu am nevoie de masti sau de un ambalaj care sa ma fereasca de vitregiile sortii. Vreau sa ma lepad de propriul meu trup si sa ies din coconul care m-a tinut pana acum si sa invat sa zbor fara teama,  in mijlocul toamnei.

       Acum sunt mai aproape de cer si ascult ce are de spus. Pot visa in fiecare noapte, pot sa vad luna in crestere si sa gasesc magia fara limite. Flori, frunze si fluturi se inalta cu mine si se lasa pierdute in jurul meu libere. Nu mai caut un colt linistit si nici o sarbatoare sau o zi speciala, sa fac ordine in cele mai ascunse cotloane ale sufletului, acolo unde se aseaza praful.

       Vreau sa imi iau sufletul si corpul meu gol, fara tabuuri si prejudecati si sa il las acoperit de mangaierile si saruturile toamnei. Si tot ceea ce a trait sufletul meu pana acum, tot ceea ce a simtit, dureri, temeri, dependente sunt vise pierdute pentru totdeauna.

       Din tot voi compune zboruri, cu ceea ce locuieste in mine si voi astepta iubirea, asa cum copacul asteapta sa vina primavara, sa isi primeasca o noua coroana de flori si frunze, caci nu primavara renaste un suflet ci toamna, atunci cand ramane neacoperit de vesmintele destinului. ~

~ Odine ~