~ Au crescut atat de mari
trandafirii care mi i-ai plantat in inima, ca mai au putin si ma inghit pe
mine. Ai spus ca am grija de ei, sa nu moara, sa ii ud cu lacrimile mele si sa
ii iubesc mai presus de orice. Si mereu asta am facut. Am facut-o chiar si
atunci cand era datoria ta. Am avut grija pana si de ai tai, pe care care tu in
graba de a trai atat de intens, ii lasai uitati.
Cand i-ai plantat au fost niste spini care
mi s-au infipt in inima. Dar chiar si asa am continuat ranita sa ii ingrijesc,
sa am grija de ei sa nu moara. Sunt cinci si au crescut atat de mari incat imi sapa
parca mormantul in fiecare zi, pentru ca atat de adanc isi infig radacinile in
inima mea. Dar nu e nimic, pentru ca dupa ce imi va muri inima, din ea vor
creste flori atat de rosii si de parfumati incat cei care ii vor mirosi, se vor
molipsi de iubire eterna.
Nu-mi cere sa ii las sa
moara, pentru ca asta nu o voi face chiar cu pretul vietii mele. Nu mai exista
viata fara ei si nici iubire fara sacrificiu. Tu esti vantul care a adus
samanta iubirii in suflet, iar eu voi ramane nemuritorul gradinar care ii va
ingriji, in timp ce tu vei trece in goana timpului sa ii admiri si sa ii
mirosi. ~
~ Odine ~
<3
RăspundețiȘtergere