~ Ploaia ~

        ~ Ploaia imi bate in geam, iar trandafirii plang inundati sub dusul cerului. Inchid ochii si imi imaginez ca stropii de ploaie nu sunt altceva decat stele cazatoare spre visurile noastre.

       Ploaia cade atunci cand cerul plange de dor de iubire, de suflet. Nu vrea decat sa spele pamantul de durerile oamenilor. Iubesc ploaia pentru ca ea are lacrimile dulci.

      Lacrimile sarate sunt lacrimile amare care vin din durerea mintii care se zbate , lacrimile dulci vin din inima, din mierea sufletului.

       Sa asculti cerurile cand vor urla in tunete, caci atunci o sa te strig din toti rarunchii. Oriunde ai fi sa nu te feresti de lacrimile ce vor cadea de sus caci ele te vor imbratisa in locul meu. Ea va fi ploaia mea. ~

~ Odine ~