~ Sufletul meu intotdeauna pentru tine
nu a avut usa incuiata. A fost ca o casa fara pereti interiori, doar spatii mari, in care
am incercat sa o pastrez cu toate fortele curata si luminata. Tu nu ai avut
nevoie niciodata de cheie sa il poti deschide, pentru ca ai avut mereu fraza
magica, asa cum a avut Ali baba cand deschidea muntele. Poate pentru altii am
fost un munte de nepatruns, sau poate am fost asemeni unui trandafir care era
admirat din exterior, insa in clipa in care cineva incerca sa ma rupa, facea
cunostinta cu spinii.
De fiecare data cand veneai in vizita, in
casa sufletului meu ai avut loc sa te desfasori asa cum ai dorit sa o faci. De
multe ori ai intrat cu rufele murdare din propria-ti viata si te-am acceptat cu
ele cu tot, ajutandu-te sa le cureti. Alteori ai venit cu bocancii murdari, din
mocirla altor vieti in care ai calcat si te-am primit cu ei asa cum erau,
pentru ca te primeam pe tine. Insa de fiecare data trebuia sa fac curatenie nu
numai in sufletul tau ci si al meu, pentru ca acea casa care te adapostea se
murdarea odata cu mizeria care o aduceai din afara. Si am facut-o, pentru ca am
facut-o pentru tine. Am facut-o nu pentru ca in fata ta nu avea cheie, ci
pentru ca tu erai proprietarul casei sufletului meu.
Dar cred ca e cazul sa incepi sa porti
manusi si sa nu il mai murdaresti. Invata sa nu mai calci in locurile murdare.
Invata sa nu te mai asezi in paturi in care s-au asezat atatia musafiri. Invata
sa iti cureti sufletul odata cu mine si mai invata ceva. Sa nu imi mai rupi
florile pe care le cresc cu atata drag pentru tine, pentru ca intr-o zi nu vei
mai primi o floare, ci un spin. ~
~ Odine ~
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu