~ Eu, tu, oricine ~

~ Nu sunt un om, însă nici înger,

Dar nici măcar eu, nu ştiu ce sunt,

Sunt poate un simplu mesager,

Sau poate un fir de păr cărunt.

Sau poate sunt o biată frunză,

Care se scutură în toamnă,

Pe care-o va picta pe-o pânză,

Un pictor care n-o condamnă.

Sunt doar o urmă de nisip,

Lăsată de o talpă prea grăbită,

Călcată chiar direct pe chip,

Şi-apoi de apa mării-acoperită.

Sunt o rana în inima lovită,

De dragostea unui nepăsător,

Cu sabia de cuvinte arcuită,

Un etern de inimi cotropitor.

Sau poate sunt o biată zburătoare,

Adusă de o pală dură de vânt,

Şi-ncearca disperat să zboare,

Dar cade iaraşi pe pământ.

Nu sunt nici vis, dar nici real,

Sunt eu, sau tu, sau poate oricine,

Cine-a crezut într-un ideal,

Şi-a fost trecut prin furcile caudine.

Şi poate-oi fi, sau poate nu,

Un om, sau înger, sau cine ştie,

Ţinut în lanţ de dureri continuu,

Şi-apoi trimis departe în pustie. ~

~ Odine ~