~ Ne scufundă dragostea
care ne-o purtăm,
În dansurile lascive
ale trupurilor calde,
Ca peştii şi cu apa, ne
amestecăm,
Formând din noi şi
corali bezmetice arcade.
Şi mii şi mii de bule răsar
în jurul nostru,
Căci apa ne aspiră
iubirea cea trupească,
Răsucindu-se ca liana,
ne pune căpăstru,
Pe buzele fierbinţi, să
ne potolească.
Ne atrage spre abisul
dement al nebuniei,
Şi nimic pe lângă noi
nu ne mai surprinde,
Decât starea albastră a
euforiei,
A trupurilor goale ce se
iubesc flămânde.
Iar mâinile se-agaţă de
trupul celuilalt,
Să se ridice în zbor deasupra
de pământ,
Cucerind întreaga lume,
cu-al iubirii asalt,
Devenind a ta ibovnică,
iar tu al meu amant.
Să mă iubeşti, cum
iubesc delfinii marea,
Precum un cântec de
iubire ce îşi adoră versul,
Şi ce să conteze-n viaţă
să fie îmbrăţişarea,
Dintre noi doi, iubire şi
Universul. ~
~ Odine ~
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu