~ Scrisori pentru tine VI ~

     ~ Sarmana inima, cat de prostuta esti cateodata. Un muschi care poate controla totul, chiar si mintea batoasa care intotdeauna se crede pe primul loc, dar si pe ea tot pumnul ala mic ce zvacneste in piept o face sa gandeasca altfel. Tot ea trimite fluturasii aia sa gadile fiinta. Si tot ea, poarta cea mai mare povara, asa mica cum este, cicatricea ce va ramane acolo pana in clipa in care va obosi si isi va dori sa isi primeasca linistea eterna.

       Imi pun uneori mana pe partea stanga si te ascult. De multe ori fac liniste pentru ca mi-e teama ca deja ai murit. Insa te aud cum bati in ritmul tau calm, de parca ai vrea sa spui „ma odihnesc” . Dar sunt momentee in care esti asemeni unui vulcan ce vrea sa erupa, sa explodeze din piept, de parca te-ai saturat sa bati nebuna de una singura si vrei sa ai alaturi de tine inca o inima sa iti tina de urat. 

      Mica eroina, asa cum te numesc eu, nu te lasi pana in clipa in care te stingi definitiv, nu te lasi sa spui in felul tau ca iubesti asemenea unui vulcan, un fluviu de sentimente, care trage in drumul sau totul, fara sa se opreasca pana nu ajunge la destinatia finala, dragostea. ~

                                    ~ Odine ~