~ În mâinile tale ~ ( Poem de dragoste XVII) ~

~ Vino iubirea mea ...
Dă-mi mâna ta ...
Căci eu te pot ţine ...
Suntem suflete similare ...

Dar, în acelaşi timp, opuse ...
Pot să ating esenţa ...
Şi să iau toate durerile cu iubirea mea ...
Cu dragostea mea cea care îţi aparţine ...
Tu nu-ţi dai seama ...
Dar cele mai pure sunt gândurile mele...
Simţurile mele atinse de sufletul tău ...
Reflectă acest sentiment intens ...
Vino şi urmează paşii mei, dragostea mea ...

Mergi lângă mine ...

Lasă-mă să simt visul cel mai nebun

Şi poftele transformate în realităţi ...

Vino şi permite-mi să înţeleg opusul lor ...

Dar asta vreau ... dar astăzi doar dă-mi mâna ...

Şi mergi cu mine spre necunoscut ...

Nu te teme ... pur şi simplu fii fericit.

Astăzi nu scriu un vis ...

Astăzi scriu o realitate...

Azi nu sunt doar imaginea unei femei ...

Astăzi sunt acea femeie ...în mine ...

Sunt ca soarele care mă luminează în fiecare zi în zori ...

Fiecare lună, care mă acoperă, în somn în noapte ...

Atingerea mâinilor puternice si intense ...

Ce ating corpul meu ...

Şi mă fac să mă simt de viaţă ...

Astăzi eşti un nou început din fiecare zi ...

Eşti cel mai mare truc al meu ...

Răsărit şi apus şi noapte şi zi...

În mâinile tale îngerii îşi desfac aripile...

În mâinile tale curg visele, ce provin din pântecele inimii...

În mâinile tale recunosc ca profeţia s-a îndeplinit...

Vocile s-au stins între gurile ce au învâţat verbul „a iubi” .... ~

~ Odine ~