~ Sunt femeie... ~ (Poem de dragoste XXI) ~

~ Eu sunt femeie... sunt măruntaiele pământului din care răsare viaţă,

Sunt femeie... sunt durerea tăcută a unui vis de iubire

Sunt aşteptarea a nimic... tăcerea incomodă în zumzetul albinelor,

Parfumul delicat al unei flori în deşert... briza ce sărută marea.

Eu sunt femeie ... alintată şi iubită în dulceaţa nopţii ...

Cu corpul plin de parfum de trandafiri roşii şi dragoste în versuri...

Beţie în întuneric ... miros de pâine proaspătă în singurătate ... zbor gol în braţele morţii

În mine se află demoni rătăcitori ... gemete din Iadul plin de durere...

Eu sunt femeie... portret îngălbenit a unei umbre slabe din mine

Căderea pe o podea dură... şi braţele de care se agaţă iubirea,

Sunt durerea de inima... sunt echilibrul dezechilibrului,

Nu ştiu cine sunt... trăiesc dincolo de timp şi de viaţă şi mă predau.

Eu sunt femeie...  sunt fluturii şi durerea din stomac,

Sunt umbră de zi şi de noapte... drumul fără ţintă şi fără final,

Teama de tăcere... durere şi bucurie, zbor în depărtări,

Îngropată în patul pe fundul oceanului de dragoste.

Eu sunt femeie ... rădăcina vieţii ...uitări şi amintiri,

Ridurile apărute pe chipul tău ... zâmbet şi lacrimi de durere,

Jumătatea jumătăţii pierdute... vis şi pasiune dezlănţuită pe timp de furtună,

Eu sunt începutul şi sfârşitul tău ... stâncă şi ultimul strigăt de dragoste. ~

~ Odine ~