~ Am nevoie de tine în visul meu ~ (Poem de dragoste XXIV)

~ Am nevoie de tine iubirea mea, să-mi fii eternitate într-un moment, 

Am nevoie de corpul tau să mă încălzească în visele reci, 

Am nevoie de dragostea ta, să-ţi simt căldura, de îmbrăţişarea ta.

Fără tine, sunt un suflet atât de gol, pierdut, dragostea mea. Mi-e frică, mi-e frig, încălzeşte-mi inima,

Adormi pe pieptul meu, vindecă această rană care plânge după tine.

Am vrut să-ţi spun atât de multe dragostea mea,

Dar mâinile îmi sunt goale de cuvintele care au spuse în vis, În momentul infinit din sufletul meu, în ceaţa timpului.

În visul meu nebun atât de mult te-am iubit,

Te-am iubit în zilele şi nopţile nesfârşite, în somnul pierdut, Te-am iubit în zâmbetul tău, dincolo de eternitate.

Corpul meu s-a rătăcit în braţele tale şi mi-e teamă, dragostea mea,

Mi-e teamă că inima mea va uita să zâmbească în zilele în care nu eşti,

Mi-e teamă că voi deveni nostalgie, tăcere şi durere,

Aşa că lasă-mă să visez şi să mă trezesc lângă tine.

Şi atunci, doar în ziua aia de azi, voi rupe poeziile visate în

vânt, 

Doar în ziua aia de azi, îmi voi pierde luciditatea şi voi trăi dimineaţa,

Doar în ziua aia de azi voi uita noaptea şi voi trăi momentul, 

Doar în ziua aia de azi, mă voi sui în cer, să las durerea,

Voi închide luna în singurătate şi voi uita totul,

Ca să-mi visez iubirea, să fiu viaţa, femeia care nu îţi va dărui doar trupul,

Ci femeia care îţi va dărui liniştea unei eternităţi. ~

~ Odine ~