~ Lasă-mă ... ~ (Poem de dragoste XXIII)

~ Lasă-mă să visez, lasă-mă să renasc,

Chiar şi după ce voi muri .

Lasă-mă să adorm pe tine, în ochii tai,

Căci ei mă fac să plâng, să plâng pentru tine.

Lasă-mă să te iubesc, sa pot opri lacrima

Să trăiesc visul, chiar şi după ce va muri.

Lasă-mă să cânt, dragostea imposibilă şi infinită în tăcerea mea,

Să plâng dorinţa mea în mine,

Să-mi las corpul abandonat în eternitate,

Să fiu vocea vântului, zorii viselor,

Durerea ş oboseala, viaţa care curge prin venele mele.

Lasă-mă să te îmbrăţişez cu mâinile împreunate

Şi nu am nevoie decât de un zâmbet,

Un sărut şi după aceea voi putea muri.

Lasă-mă să visez că trăiesc

Să-mi visez visul, dragostea.

Lasă-mă să iubesc doar pentru o clipă

Să mă îmbrac în nebunie doar pentru o clipă,

Să fiu un vulcan de pasiune în lumina lunii,

Lasă-mă să fiu tandră, doar pentru o clipă,

Lasă-mă să îţi spun bună dimineaţa

Şi noapte bună, doar pentru o noapte.

Să simt cum îmi strângi mâinile doar pentru o noapte,

Să-ţi strig numele în bătaia vântului doar pentru o noapte.

Lasă-mă să te iubesc fără regrete, să am grijă de tine,

Inima mea să se cutremure odată cu inima ta,

Corpurile noastre să zboare în vânt,

Dezbrăcate de emoţii şi speranţe spre infinit

Lasă-mă să trăiesc rătăcind în visul meu,

În rima mea din poezie, să am clipa mea de eternitate,

Să-mi scriu finalul poemului de primăvară,

Lasă-mă să renasc în dragoste şi-apoi voi putea muri. ~

 ~ Odine ~