~ Am visat că
nisipul cântă,
Orchestrat de scoici
aliniate,
Corectând decorul cu
asimetriile lor
Şi inventând sunete
nostalgice,
Ale muzicii celeste.
Apărută din tăcerea
cuvintelor,
Absorbind cadenţele
vocilor îngereşti,
Cochiliile lor indică
drumul vieţii.
E ca o picătură de rouă,
O burniţă care mă duce spre visare,
Spre apusul de soare
O burniţă care mă duce spre visare,
Spre apusul de soare
Spre visare cu ochii deschişi,
Mă gândesc la fericire,
Acolo unde îmi doresc să fiu iubită.
Mă gândesc la fericire,
Acolo unde îmi doresc să fiu iubită.
Iubirea mea e imensă.
Sufletul este înhămat,
Iar eu trăiesc într-un
spaţiu,
Care mă atrage tot mai
mult să te iubesc,
Zi după zi, lună după
lună.
Dragostea mea este ca o
rugăciune pentru tine,
Trimisă de la suflet la
suflet,
Care se roagă pentru
iubire,
Fără să fie nevoie de
cuvinte,
Pentru că te iubesc şi
că unde sunt,
Îmi împletesc viaţa cu
viaţa ta,
Corpul meu cu corpul
tău, inima mea cu a ta,
Şi într-o zi sufletele
noastre vor zbura libere în univres,
Şi oriunde ai fi, voi
fi, pentru ca aşa am promis
Eşti şi vei fi, pentru
totdeauna, dragostea mea veşnică. ~
~ Odine ~
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu