~ Voi domestici fiara din tine ~

~ Ochii tăi sunt blestemul meu,

Pentru că atunci când te uiți la mine,

Mă simt un om de zăpadă care se topește la venirea primăverii.

Ochii tăi îmi tocesc toate simțurile

Abia îndrăznesc să respir în prezența ta

Închid ochii și mă scufund în marea de sentimente

Și te simt... cum...

Din fiara care ești, te domesticești sub dorință,

Legat cu corzi de mătase îmi îndeplinești visele

Și mă faci dependentă de tine și sclava sărutărilor tale.

Îmi tremură buzele ca și restul ființei mele

Și las fiara din tine să se dezlănțuie,

Să-mi colonizeze harta corpului

Ca un blestem binecuvântat.

Ai devenit busola mea cu care călătoresc,

Îngerul meu, al unui ateu profan

Și mă supun dorinței tale.

Pedepsește-mă cu focul tău, cu pasiunea ta

Pentru că nu există lovitură de bici mai dulce,

Decât buzele tale pe pielea mea,

Pentru a îmi pedepsi revolta femeii din mine,

Și nu există libertate mai mare

Decât să fiu cucerită de gura ta care mă sfâșie precum vulcanul.

Fă-mă sclava cuvintelor tale și nu pot petrece un moment fără să le aud

Fă-mă sclava sărutărilor tale, căci viața mea depinde de primirea lor,

Fă-mă sclava atingerilor tale, căci nu e viitor fără ele,

Atunci când degetele tale sunt ca niște ulii pe pielea mea

Fă-mă sclava pasiunii tale, care îmi dau senzații noi până la extaz.

Mă privești cu ochii arzând, ca un lup care își încolțește prada

Făcându-mă să mă pierd suspinându-ți numele

Și să mă predau ție, precum Scufița Roșie,

Dar să nu uiți dragul meu..

Că prada încolțită, e mult mai periculoasă decât fiara

Ea va lupta între dragoste și dorință, să domesticească fiara din tine. ~

~ Odine ~

~ Zbor... tocmai pentru că brațele tale sunt aripi ~

~ Tu... deții fiecare moment din viața mea,

Ești lumina din întuneric, ghidul viselor mele,

Căpitanul de la cârma sufletului meu

Și ”te iubesc”, tocmai pentru că ”pot”.

Știu că războiul nu e ușor și că lupta va fi grea,

Dar ce contează, atunci când știu că ești lângă mine să câștig?

Când mă ții în brațe, toți ghețarii din ființa mea se topesc,

Ești primăvara mea, tocmai că ești primăvară în orice anotimp.

Inima mea zboară, iar aripile mele duc la tine,

Lasă trupurile noastre să se catapulteze împreunate spre cer

Dezbracă-mă ușor și vei simți cum pielea mea te cheamă

Căci tu ești totul, ești secretul meu și plăcerea mea vinovată.

Focul din inima mea arde...
Pentru că ai știut să-l înlocuiești cu scânteia care strălucea slab,

M-ai  învățat să privesc viața cu un curcubeu agățat în păr

Și mi-ai brodat săruturi pe obraji și acum au culoarea fericirii.

Dacă o să zbor, va fi pentru că tu mi-ai dat aripi să cred ca pot,

Încredere să lupt cu tine, pentru tine

Și că tu ești cea mai bună armă a mea cu care pot lupta.

Ți-ai făcut cuib în sufletul meu

Și nu am nevoie de stelele de pe cer, sau Luna,
Bunurile mele cele mai de preț, sunt ”TU”,

Am exact ceea ce îmi trebuie pentru a zbura,

Și zbor... tocmai pentru că brațele tale sunt aripi. ~

~ Odine ~

~ Focul care ne face să ardem e același care ne și luminează ~

~ Dragul meu...

Tu ești cel care atunci când mă privești, în mine răsar flori,
Tu ești cel care se scufundă în sufletul meu

Cu vocea moale care intră în fiecare celulă din corpul meu

Și activează toate bătăile inimii.

Parfumul tău, acel miros perfect îmi intră nestingherit prin nări

Și trimite impulsuri de căldură creierului meu,

Aroma care mă îmbată și-mi denaturează simțurile,

Îmi pătrunzi până în vene, în meu-l meu cel mai profund

Pentru că m-ai ridicat din abis și m-ai cusut de viață, cu vise.

Buzele tale devin două stilouri cu care lași amprente,

Care trec prin mine ca un diamant roșu fierbinte,

Mă intoxică exact ca fumul de țigară când îl inhalezi pentru prima oară

Și mă îmbată ca un pahar de alcool.

Îmi place să vorbesc despre tine, despre sărutările tale,

Cele care au făcut suturi în părțile lovite ale sufletului meu,

Mă faci să mă simt și bine și rău,

Dincolo de limitele pe care orice minte umană le poate visa.

Simt cum mă înalț cu puterea unui titan atunci când mă săruți,

 Că în clipa aia formăm un singur corp plin de emoții,

Dispus să dea totul și să se îndestuleze pe sine însuși,

Două jumătăți ce formează una perfectă

În fuziunea asta intangibilă a țesuturilor.

Corpul tău și corpul meu, sufletele noastre

Devin stele mai mici pe cer, 

Tu ești focul meu, iar eu combustibilul,
Amândoi periculoși, inflamabili.

Dragul meu...

Focul care ne face să ardem e același care ne și luminează...

Adevărul este că nu există iubire fără nebunie

Și numai cei care iubesc nebunește pot ști ce înseamnă asta,

Pentru femeia care a traversat marea pentru a își trăi iubirea,

Pentru bărbatul care a traversat oceanele, 
Ca amândoi, să se odihnească... împreună. ~
~ Odine ~

~ Setea mea te cheamă ~

~ În noaptea asta am decis să te iubesc ...

Să te pun în pieptul meu, într-o inimă de poet

Să fiu a ta și tu al meu și așa să rămân, doar a ta.

Sărutul tău nu este doar un sărut

E o întâlnire a buzelor noastre,

Sărutul tău e o artă și nu există cuvinte pentru a îl descrie

Buzele tale transmit sexualitate, masculinitate, sensibilitate

Și agățate de ale mele, ating cerul, împreună cu corpurile.

Dezbracă-mă de tot ceea ce este vechi, pentru că în ochii mei e un trecut

Dar în ochii tăi văd viitorul, în ochii tăi mă nasc din nou

Purtată de ploaia din vocea ta, cea care-mi trece dincolo de piele

Și-mi brodează inima cu cuvinte.

Ești prezent mereu în visele mele,

Corpul meu e impregnat cu mirosul tău

Ești muza mea, inspirația mea, prietenul meu, amantul meu

Atinge-mă cu tine...

Căci atunci când mă atingi, trupul meu capătă aripi,

Iar vocea ta în urechi mă duce spre nebunie,

Când mă iubești sub toate formele mă pierd,

Cu trupul, cu sufletul și cu mintea.

Iubește-mă acum, în noaptea asta, chiar dacă o să-ți răpesc ore

Iar mâine dimineață când o să mă trezesc o să te simt pe buze

Și voi închide ochii și-mi voi atinge pielea și voi zâmbi,

Pentru că te simt încă acolo, încă îți simt mâinile, focul buzelor

Și sufletul meu va tremura cu gândul la tine, șoptindu-ți numele

Și știu că ai fost acolo... că am fost a ta... și tu al meu

Că ești prezent cu mine, pe corpul meu, pe tot ce ai atins

Iar acum tot ce este al tău te cheamă, mintea și sufletul și setea mea te cheamă. ~

~ Odine ~

~ Sunt infectată cu tine și mă infectezi cu iubire ~

~ Mirosul tău parcă e amestecat cu valurile

Și fiecare picătură se așează pe trupul meu,

Se amestecă împreună cu aerul tău, și-l mestec

Și-l sărut savurând mixtul din gura mea.

Mi-ai dat peste cap stelele,

Aproape de tine totul se readuce la tăcere,

Mi-ai câștigat toate impulsurile și simțurile

Și mă ghemuiesc în vocea ta, oarbă,

Îm prezența bătăilor de inimi.

Nu cânt la vreun instrument, dar sunt un cântec

Asta pentru că îmi împingi nebunia până la infarct

Și inima cântă altfel, pentru că nimeni nu o aude, decât tu.

Mi-ai hrănit și alimentat focul din mine,

Iar acum arzi și îmi adori cenușa.

Tu ești virusul care mă contaminează,

Rana care mă dezarmează,

Mă răstoarnă, mă dă peste cap, și-mi dă viață

Sunt infectată cu tine și mă infectezi cu iubire.

Nu vreau nici Luna, nici stelele, sau vreun Soare să-mi lumineze zilele,

Te am pe tine și e deajuns,

Nu sunt cea care îmbrățișează vreo poveste aparte,

Nu sunt impresionată de eroi din cărți sau filme

Și nici nu pretind a fi cineva atât de specială pentru cei din jur,

Nu mă aștept la vreun final fericit, nu, în nici un caz nu vreau asta,

Pentru simplu fapt că nu vreau un final. ~

~ Odine ~

~ Suntem un cuplu de nebuni care au totul ~

~ Corpul meu este ca o carte deschisă pentru tine

Și căreia numai tu îi poți descoperi secretele,

O carte pe care o citești asă cum vrei tu, în șoaptă, sau cu voce tare

Și-i treci degetele peste fiecare cuvânt ascuns,

Dezvăluindu-i noi înțelesuri, care îți tulbură visele.

O carte care îți pune toate simțurile în alertă,

Inclusiv imaginația,și asta te aduce înapoi de fiecare dată,

Pentru a afla secretele ascunse în fiecare pagină, din propria ta ființă.

O singură privire, o gură de aer pentru a respira ne este suficientă,

Să intrăm într-un nou capitol care încă nu a fost scris,

Interzis ochilor profani care nu ne înțeleg păcatele,

Sau limbajul trupului, care a fost inventat doar pentru noi

Și un alt capitol, al cărui cuvânt este ”iubirea interzisă”

Cel  care începe și se termină cu numele tău.

Sunt ca o cetate cucerită în totalitate,

Gura mea e una cu gura ta,

Inima mea aproape explodează lângă inima ta,

Picioarele mele merg alături de picioarele tale,

Mâinile mele sunt prelungirea mâinilor tale,

Sângele meu e unul cu sângele tău.

Suntem deja tot ceea ce putem fi.

Viitorul are brațe și nu o să ne înecăm,

Ce va fi, va fi și vom fi o surpriză pentru toată lumea,

Ei sunt și vor fi cu ochii larg deschiși pe noi

Pentru că suntem un cuplu de nebuni care au totul. ~

~ Odine ~

~ Ultima mea casă... în sufletul tău ~

~ Când te iubesc, te iubesc în spațiul meu,

Fără oboseală, frig, sete... ci doar foame,

Într-un spațiu plin de versuri spațiale, infinit,

Te iubesc cu emoție, în locuri ascunse,

Care te duc spre inima și sufletul meu.

Și te iubesc fără grabă și mă ții și-mi dai căldură,

Mă faci să simt că nimic altceva nu contează

Și că nu mi-ar fi teamă nici de sfârșitul lumii,

Căci atingerile tale au o calitate ciudată,

Uneori sunt moi și tandre,

Alteori sălbatice și de om înfometat,

Iar linia dintre noi e o linie a orizontului,

Linia dintre cer și pământ pe care nu o poate separa nimeni și nimic.

Tu nu trebuie decât să mă faci să mă simt iubită,

Să mă lași să mă cuibăresc ca un pui în brațele tale

Și să mă ții acolo strâns, să știu că ești acolo cu mine,

Atât și nimic mai mult.

Cu tine simt că vreau să abandonez frâiele controlului,

Să mă topesc ore, ceasuri.

Poate cuvintele mele nu sunt în stare să spună tot ce simt

Și nici mâinile mele care vorbesc pe buzele tale care mă sărută,

Sau când aleargă pe trupul tău, sau privirile se întrepătrund

Și ochii reflectă focul din noi, o nebunie,

Eternă... un vis perfect... cea mai frumoasă tăcere,

Ultima mea casă... în sufletul tău,

În universul nostru care are două lumi, dar un singur sărut. ~

~ Odine ~

~ Dumnezeu te-a făcut așa, pentru mine ~

~ Sunt visul care se desfășoară sub pupilele ochilor tăi,

Cuvântul care ia naștere sub tăcerea ta,

Gândul ascuns care-ți cunoaște dorința,

Esența plăcerii unui scâncet, fără suflare,

Rațiunea ilogică a unei contradicții neterminate,

Interesul cel mai dezinteresat,

Planul difuz al conștiinței tale,

Acea parte care îți modifică temperamentul, 

Numele care nu îl poți pronunța, dar care se pierde în brațele tale.

Vocea ta mă dezmiardă când îmi șoptește numele

Și se lipește de urechile mele într-un mod ciudat,

Cuvintele tale răsună în interiorul meu,

Ca savoarea unui sărut.

Te iubesc cu fiecare moleculă

Îmi place să mă pierd în parfumul tău,

Să mă găsesc cu ochii pironiți spre stele.

Îmi place râsul tău, gura ta,

Îmi place cum mă liniștești cu calmul tău,

De parcă Dumnezeu te-a făcut așa exact pentru mine,

Să-mi completezi nebunia și lipsurile.

Noaptea întotdeauna pare infinită în brațele tale,

Când adierea mâinilor tale lasă locuri secrete pe corpul meu,

Când totul pare un vis perfect cu tine, că totul e etern

Și nimic nu e greu de trecut, când casa sufletului meu ești tu.

Nu-mi pasă dacă vor fi ploi ce vor bate în ferestrele noastre,

Că vor trece ierni grele și va trebui să supraviețuiesc,

Nu contează dacă terenul va fi de multe ori accidental,

Nu contează că uneori îmi ești Iad, dar ești fericirea mea,

Căci am știut în ce apă mă arunc și o să înot în ea, pentru că îmi place.

La urma urmei asta e iubirea, să simți că înnebunești

Să faci de toate, să-ți pierzi mințile în numele ei,

Chiar dacă mintea îți luminează viața,

Însă nebunia din iubire, ți-o colorează. ~

~ Odine ~

~ Iubește și zboară ~

~ În zori, o pasăre mi-a spus, ”zboară”

- Nu pot, eu sunt om, nu am aripi, i-am răspuns.

- Și atunci, cum e posibil ca tu, un om să vorbești cu o pasăre?

- Păi nu cred că vorbesc cu tine, cred că totul e în fantezia mea.

- Este exact la fel...”zboară”

- Nu cred că pot, este o utopie.

- Sau mai degrabă o femeie care nu crede că poate.

- Ba da, cred că pot, am vise, speranțe...

- Atunci închide ochii și zboară, chiar acum.

Am închis ochii, așa cum mi-a zis pasărea,

Mi-am anulat ura, mi-am alungat judecățile,

Iar atitudinea mea de visătoare m-a făcut să cred că pot,

Că în călătoria și zborul meu nu există gol

Și am înțeles că poți merge mai departe dacă ai credință,

Că până și ochii orbi pot vedea din nou, dacă iartă ceea ce i-au orbit,

Că poți zbura în pace fără a cere ceva, singura condiție e iubirea,

Că misiunea noastră ca oameni este să zburăm aproape de Dumnezeu,

Să fim umili, conștienți de slăbiciunile care le avem,

Pentru că avem libertatea de a face bine, sau rău,

Liberi să îmbrățișăm iubirea sau disprețul,

Libertatea de a simți sau a fi paralizați,

Liberi să spunem ce credem sau de a ne exprima prin tăcere,

Că avem libertatea cea mai de preț, de a fi liberi,

Liberi de a iubi,

De a iubi binele etern,

A proteja universul, iubindu-ne ca oamenii.

Am deschis ochii și am întrebat pasărea,

- Care este numele tău? Cine ești?

- ”Eu sunt poezia ta” , mi-a răspuns și a privit spre zare. Poți zbura oricând dorești, darul tău este să dai din aripi, puterea ți-o dă spiritul tău, motorul e inima ta, înțelepciunea este în ochii tăi, singurul lucru pe care trebuie să îl faci, este să-ți păstrezi sufletul. Să zbori, să nu îți fie teamă, Dumnezeu are grijă de tine și te iubește necondiționat, oricâte greșeli vei face. Să nu-ți abandonezi zborul niciodată, În esență cuvântul tău vibrează, ele sunt pline de viziune și experiență de a te reconstrui. Asta e misiunea pe care o ai în existența ta ca om, să iubești fără să te oprești vreodată. Să nu te oprești vreodată, să iubești zburând și să zbori iubind. ~

~ Odine ~

Îți mulțumesc că m-ai făcut să-mi văd aripile, că mi-ai dat curaj să zbor, atunci când nu credeam nici măcar că mai pot fi om.

~ Mă predau ”TOTULUI” meu ~

~ Mă predau cu totul doar printr-o apăsare de buze,

Mă predau prin simple mângâieri ale tale pe pielea mea

Și ajung la mila voinței tale înscrise în vârful degetelor.

Mă predau prinsă de dorința ta,

Dorință ce nu încetează să mă țină subjugată de fantezie

Ca un animal controlat, dar fără hățuri,

Căci între noi e o alchimie care naște focuri de temut.

Tu ești alfabetul meu braille, iar eu oarbă,

Îmi ești semnele mâinilor, limbajul meu de surdo-mută,

Umbra care este în deșert și apa unui om deshidratat de iubire...

Lasă-mă să te beau, picătură cu picătură,

Ca o îmbrățișare după ani de plâns.

Îmi ești lumânarea de rezervă atunci când se stinge lumina,

Protecția unui acoperiș, atunci când ești sub o pătură și începe să plouă,

Mâna care dă la o parte trecutul greu,

Gura care îmi cucerește prezentul,

Brațele în care mă refugiez când sunt obosită,

Creierul care mă cunoaște, inteligența care mă copleșește,

Îndemnul picioarelor să alerge, chiar și atunci când sunt amorțite,

Îmi ești dragoste, tot ceea ce înseamnă necesar,

Acel cineva de care am nevoie, când am nevoie cel mai mult.

Poți fi sabia care mă face să sângerez, dar îmi ești peretele care mă susține,

Ești zona mea neutră, copacul care îmi dă umbră,

TU ești totul meu, tu ești baza mea, cel care mă reconstruiește,

Cel care dă o formă inimii mele, cu totul și cu totul nouă.

Ce formă are inima mea? Are forma ceea ce mă face să simt,

Când suntem față în față și tu o faci să tresalte. ~

~ Odine ~

~ Omoară-mă încet... să simt tot ~

~ Ești o dorință secretă în pieptul meu,

O dorință sălbatică ce-mi umple mintea și mă face să delirez

Dar pe care trebuie să o țin ascunsă de privirea altora.

Pielea ta e atât de dură, ca un arbore bătut de vânt,

Ai aroganța Soarelui, dar extrem de sincer,

Ești rece, dar te topești atunci când îți ating coarda sensibilă,

Pentru că ai inima unui poet, un bărbat cu suflet de copil,

Capabil să iubească până la delir și așa îmi place să fii.

Ești tăcut uneori, dar până și tăcerea ta e plină de viață

Și-mi place să citesc în ochii tăi dorința asta nebună,

Îmi place să-ți pun buzele pe pleoape și să îi țin așa închiși,

Pentru că mă lași să intru în spațiul tău.

Te știu milimetru cu milimetru, fiecare colț și vreau să particip la fiecare vis al tău,

Tu doar lasă-mi mâinile libere și inima, lasă-mă să simt libertatea

Lasă-mi degetele să alerge pe toate drumurile corpului tău,

Să-ți alerg prin sânge, căci nu este doar dragoste, ci dorință care arde

Și am nevoie să-mi dai tot, vreau să te am.

Ești bărbatul copil pe care-l iubesc,

Iubitul meu înțelept, nebun, dar și inteligent,

Omul care nu se teme de nimic, dar pe care-l fac să tremure,

Războinicul neobosit în căutarea aventurii,

Cu mâini puternice, dar atât de calde.

Ești nebun, dar nebunul meu, pe care îl iubesc,

Hoțul visurilor mele, dar cel care atunci când mă ia în brațe uit totul,

Propriul meu soare, care mă încălzește,

Și cel care, picătură cu picătură îmi umple golurile,

Steaua mea în cerul împânzit de stele care-mi luminează drumul

Și căruia i-am dat inima, pentru că tu ești un cer întreg.

Îți mulțumesc pentru toată dragostea asta,

Pentru toate păcatele care le trăiesc cu tine, pentru noi,

Tu... focul sacru, care mă mistuie de fiecare dată și renasc din cenușă,

Omoară-mă cu iubire, dacă vrei, dar omoară-mă... încet... să simt tot. ~

~ Odine ~

~ Voi spune încet cu mâna în dreptul inimii, ”el a trecut pe aici” ~

~ Fă-mă iubita ta în seara asta și lasă-mă să te iubesc

Iar noaptea asta să fie un moment etern,

De care are nevoie sufletul meu și depinde viața mea.

Pentru o noapte să fii iubitul meu,

Și să uiți de toate celelalte iubiri,

O noapte în care să ne pierdem în valul de sentimente,

Să ne sărutăm până când nu vom mai avea suflare

Și totul să devină o oază de plăcere.

În noaptea asta vreau să fii cel mai mare vis al meu,

Singurul meu gând, motorul care pune totul în mișcare, rațiunea mea,

Cea mai bună scuză pentru a îmi ține respirația,

Dorința mea de neînfrânat,

Zâmbetul meu, dorința de a cânta, bucuria că exiști.

În noaptea asta să fiu pentru tine femeia magnet,

Iar imaginația să nu mai întâlnească nici o barieră

Să fim până în zori jocuri imperfecte și bătăi de inimă

În noaptea asta hipnotizează-mă, fă-mă să dansez în dansul tău fierbinte,

Nu-mi pasă, vreau doar să mă ții în brațe și să fiu a ta,

Să uit de tot și să mă pierd cu tine, nu fără tine.

În noaptea asta privește-mă în ochi și vei vedea cât te iubesc

Și vreau să-ți urmezi inima fără teama că o să te îndrăgostești,

În noaptea asta am să te gravez pe pielea mea și te voi conecta direct la bătăile inimii mele

Și vei primi confirmarea că nu mă vei pierde vreodată.

În noaptea asta am să te iubesc ca și cum mâine nu ar mai exista vreodată,

Vreau să-ți las mirosul meu să se amestece cu al tău,

Nu pentru a îți da totul, ci a te face să-ți permiți să simți,

Să-ți ofer buzele mele nu pentru a-ți spune vorbe goale,

Ci pentru a le simți pe piele până în zori.

Iar mâine, când o să fiu întrebată care e motivul zâmbetului meu

Voi spune încet cu mâna în dreptul inimii, ”el a trecut pe aici”. ~

~ Odine ~

~ Dezbracă-te și hai să schimbăm rolurile! ~

~ Cuvintele tale sunt demonii ce trezesc Iadul din mine,

Mișcă toți fluturii din stomac,

Iar atunci când mă săruți, mă aprinzi,

Îmi sufli în păr, îmi respiri pe gât și mă topesc.

Păcatul meu îmi bântuie ființa, îmi mușcă din inimă,

Mă tentezi să păcătuiesc cu tine, îmi mângâi pielea cu atingeri,

Îmi otrăvești sângele în vene cu dorință

Și-mi crești temperatura până la a lua foc lângă tine,

Mă devorează căldura ta și mă rupe în două,

Dar în același timp îmi îmblânzești setea din mine și-mi răcorești ființa.

Nu știu dacă am fost scriși în stele, sau suntem două miracole ce se întâmplă,

Nu știu dacă ești farul, drumul sau destinul meu,

Știu doar că în brațele tale mă pierd în spațiu și timp dincolo de univers,

Că ești bătaia inimii care mă face să vibrez lent

Mă tachinezi, mă înnebunești, mă faci să nu mai am limite cu tine

Și vreau să mă ții strâns și tăcut, în somn, în fiecare moment al zilei.

Ține-mă în pasiunea asta arzătoare a sărutărilor tale,

Ține-mă în timp ce îți șoptesc cuvinte de iubire,

Ține-mă , pentru că lângă mine vei găsi adevărata libertate.

Nu trebuie să încerci să mă iubești până la a transcede la nebunie

Pentru că eminența sufletului meu te va elibera,

Tu trebuie să te dezbraci pentru mine,

Să mă înveți cu tot ceea ce se ascunde în interiorul tău,

Să-ți agăți pe umeraș timiditatea, temerile sau secretele,

Și să-ți lași trupul gol goluț, să te cunosc așa cum ești.

Așa vreau să mă seduci și să mă iubești,

Față în față, tu și eu,

Să schimbăm rolurile, tu cel care se lasă în mâinile mele,

Iar eu să fiu cea care conduce
Și amândoi...

Două trupuri goale, doi oameni care vor câștiga iubindu-se. ~

~ Odine ~

~ Vreau... pentru că îmi ești dator ~

~ Vreau,

Ca tot ceea ce ai promis,

Să ne imaginăm

Vreau,

Ca atingerea mâinilor tale,

Moi, blânde, dar ferme,

Să mă jefuiască de haine

Și să descopere în mine forme neștiute.

Vreau,

Ca gustul gurii tale intense,

Să-i fie sete de mine, de gustul gurii mele.

Vreau,

Ca brațele tale puternice,

Să mă facă să mă simt neajutorată și să fiu la mila ta.

Vreau,

Ca dorința ta să fie cu ochii asupra mea,

Gura ta lângă gura mea,

Mâinile tale în mâinile mele,

Eu lângă tine, tu lângă mine.

Vreau,

Să fii al meu în același mod în care eu sunt a ta,

Să fim lipiți, împletiți reciproc,

Vreau tot ceea ce mi-ai promis.

Vreau,

Să mă cuibăresc în brațele tale

Și să mă ții acolo strâns, să știu că ești lângă mine,

În timp ce mâinile tale mă dezmiardă

Și să adormim amândoi, într-o îmbrățișare,

Atât, nimic mai mult, sau mai puțin.

Vreau... pentru că...

Îmi ești dator cu un răsărit de Soare,

Îmi ești dator... să mă trezești, cu o cafea. ~

~ Odine ~

~ Fă-mă o formă, satisfăcătoare ție ~

~ Rupe-mi pielea, așa cum rupi o coală de hârtie,

Oricum îți scrii povestea pe ea cu fiecare atingere,

Decupeaz-o și fă-mă origami, copia ta,

După forma corpului tău și a mâinilor tale.

Împățurește-mă, divizează-mă, anulează-mi faldurile,

Marchează-mi pielea, în centru, la capete,

Pune-ți amprenta pe tot ceea ce atingi

Și fă-mă o formă, satisfăcătoare ție.

Fă-mă o pasăre să zbor, apretează-mă,

Dar înmoaie-mi părțile dureroase,

Reinventează-mă într-o floare de lotus, sau fluture,

Sau fă-mă o barcă de hârtie și dă-mi drumul în marea sălbatică de oameni.

În mâinile tale, pielea mea este ca turnată și se mulează,

Iar cu ea poți forma o mie și una de modele, de forme,

Răsucește-mă înainte și înapoi, în așa fel încât să mă mulez pe sufletul tău,

Chiar dacă pe al meu o să îl rupi într-o mie de bucățele.

Nu contează.....

Căci palmele tale mă vor recompune și mă  vor face mult mai frumoasă.

Apoi cu atenție, dezbracă-mă și admiră-ți capodopera,

În garderoba nopților mele și privește-mă cum zâmbesc,

O femeie aproape total nouă, căci sunt proiectul tău

Neterminat, dar care nu are sfârșit. ~

~ Odine ~

~ Focul de tabără care se întâmplă în mine, se cheamă iubire ~

~ Dorința mea devine o febră, atunci când buzele tale îmi lasă urme de mătase pe piele

Rescriu viața în ochii tăi și simt un refugiu permanent al sufletului făcându-mă a ta,

Mă fac să deschid uși necunoscute fără teamă, ca un copil care se joacă

Și așteaptă să cunoască și să învețe tot ceea ce îi iese în cale.

Gândurile mi se plimbă prin suflet și intră în locuri pline de lumină,

Invadează fiecare colț și contaminează fiecare celulă din mine, cu tine.

Mă înveți să cresc stele în fiecare noapte când sunt cu tine,

Ești un balsam pentru rană, iar în brațele tale descopăr magia

Licuricii îmi tremură în piept, iar săruturile tale nasc amintiri.

Lași amprente asupra mea, iubire și abandon, trezești sentimente, deschizi pasiuni,

Iar în întunericul meu, strălucești, căci în gândurile mele, luminezi.

Eu cred în tine, căci inima asta umană nu este a mea, nu-mi mai aparține,

Sunt o nebună care crede în tine, iar tu ești ascuns în pieptul meu,

O dorință sălbatică ce-mi umple mintea și mă face să delirez.

Îmi place să citesc în ochii tăi, pe buzele tale care mă topesc,

Ești furtuna simțurilor mele, pedeapsa mea de a nu mai putea respira decât în doi,

Prețul pe care îl plătesc pentru focul de tabără care se întâmplă în mine, ce se cheamă iubire.

Îți dau buzele mele goale, să le simți, să le simt, împreună cu o mie de arome

Căci fără tine sunt un somn fără vise, un spirit liber care aleargă fără țintă,

Pentru tine, cel mai profund secret, omul care nu se teme de nimic,

Iubitul meu nebun, dar înțelept, neobosit, hoțul visurilor mele, dar care în brațele mele, tremură tot. ~

~ Odine ~

~ Nu există libertate mai mare, decât să fii sclav la ceea ce îți dorești cu adevărat ~

~ Te aștept aici, gata pentru orice alt joc interzis,

Să mă săruți până când gura îmi va lua foc,

Iar buzele tale îmi vor provoca insomnie

Și simțurile se vor pierde în fiecare colț al corpului.

Sărută-mă ca un nebun și vom inventa o altă noțiune a timpului,

Care nu are început sau sfârșit,

Leagă-mă de brațele tale, rupe-mă în bucăți și mută-mă la tine în suflet,

Arde-mă cu focul din tine, sufocă-mă și să nu ai nici o milă,

Fă-mă zeița focului, cea care dansează cu sensibilitate cu flăcările din tine,

Un dans de dragoste și bucurie,

Să exorcizez nopțile fără stele

Și hai să furăm împreună zorii eternității,

Căci suntem ca două stele care răsar înainte de a răsări Soarele.

Fă-mă zeița focului din tine și lasă-mă să călătoresc prin tot corpul tău,

Să am libertatea să fiu una cu sufletul tău,

Să fiu în fiecare sărut al tău, în îmbrățișarea de dimineață

Unde viața ne umple de pasiune și ne amestecă sufletele.

Cu vocea ta care-mi șoptește la ureche și mă face a ta,

Du-mă cât mai departe, unde noi ne iubim ascunși de ochii lumii

Amețiți și în stare de ebrietate cu licoarea iubirii,

Unde suntem zi și noapte, alb și negru, sclavie și libertate,

Diferiți, în singurătatea intimității noastre, 

Dar două părți a unei singure perechi, care vorbesc aceiași limbă.

Ești tot ceea ce am nevoie, piesa lipsă din mine,

Sucomb sub săruturile tale și nu contează unde, ci contează că sunt cu tine

Iar sufletul meu e la picioarele tale, inima mea e sclava ta

Pentru că nu există libertate mai mare, decât să fii sclav la ceea ce îți dorești cu adevărat. ~

~ Odine ~

~ Dacă ar trebui să dau un ultim sărut în viața mea ~

~ Dacă ar trebui să dau un ultim sărut în viața mea

As vrea ca buzele mele să-și dea ultima suflare pe buzele tale,

Pentru că fără tine, la ce ar mai trebui să trăiesc??

În acel sărut voi pune toate sentimentele, visele, trăirile,

Acele sentimente care mă fac să vorbesc nopțile cu Luna despre iubire,

Emoții, dorințe și senzații care mă provoacă.

Cred că ar trebui să te sărut mereu

Și buzele noastre să se topească împreună,

Într-un singur sărut fără timp, în care aș putea pune tot din mine. 

Dacă mi-ai dărui o clipă, aș vrea să fie pentru totdeauna,

Să-ți dau toată pasiunea care îmi consumă corpul,

Să trăim în Paradis, într-o lume care existăm doar tu și eu,

Să ne iubim ca doi nebun, fără timp sau măsură.

Iubește-mă azi pentru că mâine nu știu dacă există,

Seara asta este tot ceea ce avem și nu vreau să pierdem nimic,

Iar te iubesc, nu va fi doar o declarație,

Ci un oftat suspendat în mijlocul eternității,

O tăcere a sufletului meu care e gol atunci când nu ești prezent,

Cu toată căldura ființei mele și brațele pline de dragoste,

Un te iubesc cu acea iubire care depășește timpul în uitare de sine,

Un te iubesc fără sfârșit, pentru că ceea ce sunt este ceea ce ești.

Și dacă ar trebui să dau un ultim sărut, ți-l voi da ție,

Iar apoi o să mă pot stinge pentru totdeauna. ~

~ Odine ~