~ Nu avem nevoie de cuvinte, decât de bătăi de inimă ~

~ Îmi iau visele și sufletul și ți le dau pe toate ție,

Le las să vină la tine într-un mod frumos, magic,

Îți sărut ochii și buzele, așa cum ești, aproape adormit

Și mă ghemuiesc în brațele tale, ca într-un basm.

Mă joc cu degetele prin părul tău, pe fruntea ta, peste ochii tăi închiși,

Îți spun vorbe de dragoste, dorințele mele și-mi place cum zâmbești când le auzi.

Am nevoie de tine în întregime, ca de aer,

Vreau să îți simt sărutul ca o pată pe pielea mea

Și să-mi simt corpul lipit de al tău, să nu se mai separe niciodată.

Am nevoie să fie tăcere și tot ceea ce să se audă să fie respirațiile noastre,

Ochii noștri ce simt electricitatea dintre mine și tine,

Ești nevoia de care eu am nevoie

Și de data asta ne vom iubi încet, în alfabetul Braille,

Să ne cunoaștem fiecare părticică de piele,

Iar simțurile să renască la fiecare atingere, ca prima oară,

Tăcerea să spună cele mai minunate cuvinte de dragoste, dintre doi iubiți,

Care nu mai au nevoie să își mai spună nimic, ci doar să se privească.

Când te ating simt că ating stelele cu vârful degetelor,

Cu mâini care ating, dar nu ating, trec dincolo de imposibil, de vibrații.

Suntem doua lumi diferite care sunt față în față

Și care nu știu cum să reacționeze decât în valuri de pasiune,

Corpurile se atrag înainte de a se iubi

Și nu avem nevoie de cuvinte, decât de bătăi de inimă.

Vreau ca fiecare noapte să fie un cântec cu tine

Și dansul în brațele tale să topească orice distanță între mine și tine,

Să închid ochii și să-mi las buzele să simtă vraja buzelor tale.

Sunt mai mult decât o carne tremurândă în brațele tale,

Sunt mult mai mult decât încerc și pot să transmit,

”Te iubesc-ul” meu va fi de fiecare dată diferit

Și când vom fi amândoi ne vom iubi ca și cum ar fi ultima suflare a vieții.

- Ce e cu tine și cu liniștea asta? Mai ai puțin și o să adormi în brațele mele.

- E liniștea de după furtuna care a fost între noi.

- Și de ce ții ochii închiși?

- Scufiță Roșie ce ești. Nu vreau să se termine visul. Nu vreau să dau piept cu realitatea. Afară e altă lume, total diferită de cea care e între noi. ~
~ Odine ~

~ Doi oameni liberi care se iubesc în viețile astea încățușate ~

~ Îmi place când te aud cum vorbești în șoaptă,

Îmi place când îmi spui numele ca și cum Pământul se oprește,

Îmi place când te uiți la mine pe furiș și-mi vorbești fără cuvinte,

Îmi place cum vocea ta îmi transformă simțurile

În căutarea corpului tău care devine foc.

Ți-ai făcut cuib în sufletul meu ca o pasăre rară,

Ți-ai făcut cuib pe pielea mea ca un tatuaj ce o să-l port până la moarte.

Îți simt parfumul în aer, îl simt impregnat în piele,

Îl simt îmbrățișându-mă ca un val de căldură.

Gura mea fără cuvinte parcurge mii de kilometrii

Pe punctele cardinale ale corpului tău,

Desenează dealuri, curbe, devenind una și aceiași ființă,

Într-o căutare frenetică și cu gust la unison.

Îți dau tot ceea ce e mai bun din mine, iar tu îmi dai ceea ce e mai bun din tine,

Cu o iubire ce presară păcatul, ce ne smulge și ne orbește,

Ne face să ne asumăm toate riscurile, devenind...

Doi oameni liberi care se iubesc în viețile astea încățușate.

Te ador oriunde ai fi,

Te iubesc dincolo de tine, dincolo de mine, dincolo de toate,

Te iubesc fără măsură, în tăcere fără scut,

Chiar cu riscul că mi te-ai înfipt în inimă ca o săgeată,

Pentru că ăsta e singura mea modalitate de a trăi. ~

~ Odine ~

~ Hai să ardem astăzi, chiar dacă mâine vom fi cenusă ~

~ Nu vreau să urmez conformismul,

Nu vreau să fiu ”una” normală,

Vreau să fiu dragostea ta imposibilă,

Să fiu muza ta, cea care te face să te simți mai viu ca oricând

Numele pe care-l vei scrie în toate paturile, unde nu sunt eu.

Nu am nevoie să îmi spui că ai fi capabil de orice,

Că ai putea chiar să și mori,

Asta pentru că eu vreau să simți că trăiești, că trăiești iubirea,

Nu vreau să fiu eu lumea ta,

Vreau să simți libertatea în cea mai pură formă,

Nu vreau să îți iau dreptul de a îți controla dorințele,

Pentru că ar fi cea mai clară formă de egoism.

Nu vreau să îți umplu sufletul cu răni,

Pentru că mi-ar fi imposibil să le vindec mai târziu.

Nu vreau să fiu cea care te va marca pe viață,

Vreau să fiu calea ta, cea care e lângă tine împotriva curentului,

Nu să mă alegi de fiecare dată pe mine, ci cea la care te vei întoarce mereu.

Nu vreau să îți umplu o zi, ci toate zilele,

Nu vreau să depinzi de mine, vreau să contezi pe mine până la capăt,

Nu vreau să te fac neapărat fericit,

Vreau să îți dau lacrimile mele atunci când vei dori să plângi

Și să fac asta împreună cu tine,

Să-ți dau o oglindă atunci când îmi vei cere un motiv să zâmbești,

Pentru că tu ești motivul zâmbetului meu.

Tu... ești foc și flăcări,

Care-mi bat în inimă latent,

Cărbunele care arde, tăciunele de speranță

Azi și mâine,

Căci viața ta arde pentru că ești un foc veșnic,

Iar misiunea mea este de a îl aprinde în fiecare zi.

Hai să ardem astăzi,

Chiar dacă mâine vom fi cenusă. ~

~ Odine ~

~ Ești crezul meu sacru ~

~ Cu doar un simplu sărut mă seduci

Îmi pictezi pielea cu carmin obscen,

Mă confrunt cu vertijul de fiecare dată când mă atingi

Și simt cum aripile mi se ridică în gât.

Cu un simplu sărut de la tine

Îmi revoluționezi întreaga ființă,

Îmi rupi carnea și-o impregnezi cu tine,

Cu amprenta gurii tale.

Uită-te în ochii mei și o să vezi ce simt pentru tine,

Explorează-mi mintea și o să știi că tot ceea ce fac, fac pentru tine.

Uită-te în ochii mei și vei vedea că nu e nimic ascuns,

Sunt ca tine.... vezi?

Te iubesc ca și cum nu mai e loc de altceva,

Sufletele noastre se unesc în doar câteva secunde,

Eu mereu în căutare de tine, tu mereu în căutare de mine,

Ne consumăm unul pe altul,

Ne rupem bucăți de piele și le umplem cu săruturi.

Te simt cum îți ceri dreptul în interiorul inimii mele,

Îmi acaparezi inima și-mi creezi șocuri în respirație,

Variezi în sistole sau diastole,

În totul meu ești tu, tu, tu...

Debordezi de dorință în tăcere,

Exact ca sângele care urcă și coboară,

Într-o liniște deplină, dar fără de care nu pot exista.

Ești religia mea, crezul meu sacru,

Devotamentul meu fierbinte

De parcă ai fi templul lui Dumnezeu,

În fața căruia îngenunchez

Și mă duci în împărăția ta, în imensitatea universului,

Acolo unde eu sunt Afrodita vieții tale, carne din carnea ta

Suflet al sufletului tău. ~

~ Odine ~

~ Cu tine vreau să fie ultimul meu început! ~

~ Sufletul meu se predă sufletului tău

Pentru că alături de tine contactul e total.

Sunt suflet al lui Venus, ce e format pe iubire,

Se potrivește perfect mâinilor tale, gurii tale, spațiului dintre brațele tale.

Dragostea mea pentru tine este în toate spațiile,

Pentru toate gusturile tale

Și de asta sufletul meu se predă total sufletului tău.

Pentru tine, care-mi iubește toate bucățile din mine,

Toate fețele și toate toanele, care mă înalță, mă surprinde,

Sufletul meu se contopește cu al tău,

Așa cum un râu se revarsă în mare,

Intens, puternic, sigur pe el dar liber

În fiecare zi și fiecare clipă cu mai multă iubire....

Te iubesc pentru toate cele douăsprezece luni ale anului,

Te iubesc în toate cele patru anotimpuri,

În toate înălțimile și toate văile,

Te iubesc în toate nivelele, cu cele șapte chakre, cele șase simțuri.

te iubesc cu ochii, piele, urechile, gura

Te iubesc în tăcere, intuiție și în gura mare

Și-mi las sufletul să se predea ție

Pentru că îl primești de fiecare dată,

Acest suflet care se teme, se simte pierdut uneori,

Dar te cară pe tine pe aripi.. în tăcerea valurilor

Te caută în orice și te vrea în orice

Și de fiecare dată se întoarce în brațele tale

Pentru că fără prezența ta. totul înseamnă nimic.

Sufletul meu se predă ție

Pentru că nu există alt piept în care să se așeze mai bine

Și te sărut ca și cum nu există final

Pentru că gustul tău este cealaltă jumătate a mea,

Jumătatea a doi și pe care o găsesc mereu în tine!

Sufletul meu are lumina vieții și focul pasiunii,

Acolo unde iubirea se naște și crește,

Unde toate semințele înfloresc

Și cu tine vreau să fie ultimul meu început! ~

~ Odine ~

~ Să nu mă lași să îmi fie dor vreodată ~

~ De ce te iubesc?

Pentru că atunci când ochii tăi îi întâlnesc pe ai mei, mă simt inundată cu dragoste,

Pentru că de fiecare dată când îți văd zâmbetul, o bucurie gigantică pune stăpânire pe inima mea,

Pentru că atunci când suntem împreună vreau să opresc timpul, ca și cum aș avea nevoie de o eternitate, să îți dau toată dragostea care o port în inimă,

Pentru că atunci când îți aud vocea, inima mea bate mai puternic, dar sufletul meu simte doar pace și liniște,

Pentru că o simplă atingere a mâinilor tale, îmi cutremură întregul corp, chiar dacă se întâmplă să fie doar în treacăt,

Pentru că atunci când buzele tale le ating pe ale mele, nu mai am nevoie de nimic, decât să îți simt sărutările,

Toate astea pentru că tu ești pachetul complet,

Exact așa cum mi-am dorit eu să fie într-o zi! 

Așa cum mi-am imaginat întotdeauna că trebuie să fie,

Un vis frumos din care nu vreau să mă mai trezesc niciodată!

Nu trebuie să faci nimic, decât să te așezi pe pieptul meu,

Să stai și să asculți ce are inima mea de spus,

Până când cuvintele vor rămâne blocate în gât.

Inima mea simte atât de multe încât pulsează în mâinile tale,

Ca și cum ți-ar spune că nu știe alt mod de a trăi decât să te iubească,

Că îmi invadezi sufletul, în timp ce mă găsesc întreagă doar în ochii tăi,

Încearcă să ne explice ceea ce nici unul din noi nu înțelege, dar simte.

Dragostea pentru mine este foame!

Moare de foame dacă ajunge să îi fie dor,

Se hrănește cu îmbrățișările tale și se deshidratează în lipsa săruturilor tale.

Să nu mă lași să îmi fie dor vreodată. Te iubesc! ~
~ Odine ~

~ Sunt femeia care zboară cu aripile pe care le porți tu ~

~ Curentul electric e cel care umple fiecare particulă a corpului nostru,

Acest sentiment de cutremurare care ne face să vibrăm

Să simțim căldura care flutură terminațiile nervoase,

Construind emoții în minte și o cerere iminentă de aer.

Suntem într-o călătorie fără întoarcere, un drum cu curbe anevoioase,

Unde nu te văd, dar te simt, miros a tine, iubită și iubit

Sub palmele tale mă blochez amețitor și în adâncul ochilor tăi levitez

Sunt iubita transformată în prea-iubită!

Încerc să descifrez dialectul mâinilor tale,

Nu există nici un secret faptul că ele dezvăluie limitele anatomiei mele,

Sunt prizonieră, iar brațele tale îmi sunt gratiile de care mă agăț,

Sunt prizoniera unei închisori din care nu vreau să ies,

O prizonieră liberă, care nu are limite și cea care vrea să-mi invadezi celula în care respir.

Ceea ce scriu și descriu sunt cuvinte, pe care le port în gânduri

Și le transform în poezii, în zeci de mii de zâmbete îmbrăcate în culori,

Versuri impregnate de iubire, zeci de mii de moduri în care îți mulțumesc,

Pentru că ești visul meu, cel care mi-a înghețat inima cu atâta iubire,

Să te aud, să te ascult, să te ating, să te sărut,

Mi-ai înghețat inima să te iubesc atât de mult,

Să te țin în venele mele,să te plimbi prin sângele meu,

Mi-ai înghețat inima... să te iubesc numai pe tine,

Căci tu îmi ești aripile cu care zbor.

- Vreau să fii tu, dar vreau să-mi spui ce simți, vreau să știu totul,

Să știu ce simte inima ta de femeie, vreau să-mi vorbești,

Vreau să aud ce și cum simți cu fiecare particulă, înțelegi?

- Tot ce pot spune, este că mor în mine în fiecare secundă când sunt cu tine,

Mor ca să renasc din nou, să se nască o altă femeie,

Una care zboară cu aripile pe care le porți tu. ~

~ Odine ~

~ Tu îmi ești tot ce vreau și-ți sunt tot ce vrei ~

~ Vorbește-mi într-o limbă secretă,

Una pe care s-o înțelegem numai noi,

Cântă-mi într-o limbă secretă, ca noi,

Una pe care s-o ascult numai eu

Dar să nu îmi asculți gândurile ,

Căci sunt cântece din alte vise.

Am promis că voi crea o lume mult mai bună

Și mă vei vedea mereu pe un nor unde se nasc vise

Voi număra stelele și le voi desena pe cer.

Oprește-te lângă mine și trage-ți sufletul

Și caută-mi în inimă lumea și așează-o lângă a ta,

Găsește-ți pacea și dă-mi-o să o acopăr cu fluturi,

Ți-am zis că îți voi alunga temerile și o să te învăț să zbori, altfel.

S-a întâmplat ca într-o singură noapte sufletele pierdute să se regăsească

Ți-am văzut privirea trecând printr-a mea,

Și am simțit-o ca un cuțit care a săpat în mine,

Iar sentimentul de disconfort s-a transformat într-un tremurat

Care a crescut în pieptu-mi până la a îmi sparge toracele,

Dar am ținut privirea într-a ta.

Știi bine care e efectul prezenței tale asupra mea

Ești ca o otravă în flăcări, care îmi arde toate zidurile.

Torni în mine o esență a beției, fără de care nu pot trăi,

Ești extinderea păcatului, a șarpelui care îmi sfințește toate simțurile.

Mă simt în brațele tale sfințită, beată, flagelată,

De toată nebunia, iar degetele tale îmi stigmatizează pielea,

Sunt prinsă parcă de mii la flori de trandafir,

Care străpung carnea și mă înțeapă cu spinii

Dar îmi anesteziază orice durere cu parfumul lor.

Șoptesc în numele Domnului,

Cu rugăciuni de iertare că te servesc pe tine și nu pe el

Că mă supun ție și nu lui, fără rezerve,

Că-ți dau ție tăcerea ochilor și toată privirea mi-e asupra ta,

Căci tu ești focul dorinței mele, lumina,

Tu îmi ești tot ce vreau și-ți sunt tot ce vrei. ~

~ Odine ~

~ Doi milimetri de viață ~

~ Creez puncte de suspensie pe corpul tău,

Să te ating fără să mă pierd...

Creez cercuri pe pielea corpului tău

De jur împrejurul alunițelor tale...

Am nevoie de o busolă, numai a mea,

Să mă facă să nu pierd direcția, polul nord.

Creez puncte de suspensie și-mi deschid inima să respir aerul,

Același aer pe care îl respiri tu,

Atunci când îmi geografiezi corpul....

Numai tu ești în stare să-mi simți nebunia,

Numai tu ești în stare să îmi atingi sufletul.

Totul are gustul tău, ca o cafea la prima oră a dimineții,

Doar tu mă știi cu totul, iar atingerile tale,

Chiar și la doi milimetri de piele, pare mijlocul sfârșitului lumii.

Săruturile tale sunt aripi, care lasă amprente pe piele,

Ele sunt stele pe cosmografia corpului meu,

Doi milimetri de viață, piele lângă piele,

Ochi în ochi, gura care ia răsuflarea celeilalte guri,

Iar senzația respirației atinge trupurile noastre,

Doi milimetri de viață, în afara lumii.

Îmi vine să-mi tatuez liniile buzelor tale

Când îmi sărută corpul și mă marchează cu foc.

Creez drumuri pe pielea corpului tău,

Ca un cartograf expert, ca să nu mă pierd pe mine.

Vulcanul numelui tău mă răscolește în fiecare secundă,

Îmi sărută toate simțurile și-mi aduce aminte,

Că toate punctele de suspensie nu sunt altceva decât... va urma. ~

~ Odine ~

~ Și ardem ca doi eretici în Iadul ăsta idilic ~

~ Iubitule hai să tragem perdelele, să ne ascundem iubirea e ochii străini,

Să te la să mă descoperi și să-mi las pielea supusă mâinilor tale

Iar degetele să-și facă itinerariul pe spatele meu ca un arcuș de vioară.

Focul dintre noi se aprinde atunci când oxigenul îl animă,

Îl hrănește generează combustie și respirații agonizante

Zâmbetul tău este o adevărată tortură și amândoi acceptăm

Să ne inflamăm năvalnic în focul ăsta mistuitor.

Lasă-mă să-mi agăț versuri de buzele tale,

Vocea mea să țipe după linia lor,

Să mă trezesc atârnată de nebunia pasiunii ăsteia

Și-am să te îmbăt ca un vin fin, să te bucuri cu mine, de mine.

De esența sufletului meu, să te intoxic cu delirul iubirii mele

Să te înec cu săruturi, să te inund cu dorința mea,

Să te asfixiez cu buzele mele și să învingem împreună păcatul.

Suntem un carusel de pixeli

Care colorează aurora boreală și mai mult de atât

Suntem trecut și prezent,

Suntem oameni simpli care se așteaptă întotdeauna.

Tot ce vreau este să alunec alături de tine,

Să-ți parfumez pasiunea cu dorința mea,

Să dansăm împreună pe simfonia a două ființe,

Vreau să arzi alături de mine în focul ce mi-l provoci,

În trupul meu... în mintea mea... în sufletul meu,

Tu...totul meu... în nimicul ce îl am.

Și ardem și ardem și ardem, ca doi eretici în Iadul ăsta idilic,

În acest dans pe rugul dragostei, ca o jertfă,

Două victime incandescente ale unei iubiri ascunse. ~

~ Odine ~

~ Leagă-mă de tine ~

~ Leagă-mi buzele,

Astfel încât să nu pot spune un cuvânt împotriva noastră,

Să nu spun secretul nostru de iubire,

Și singurele cuvinte pe care doar să le murmur,

Să fie....”Te iubesc”.

Leagă-mi mâinile cu noduri puternice,

Astfel încât să nu mai pot atinge nici un alt corp,

Altul decât al tău,

Astfel încât degetele mele să nu prețuiască altă piele,

Alta decât a ta,

Să nu mi le pot trece prin alt păr,

Altul decât al tău.

Leagă-mi picioarele,

Astfel încât să nu pot pleca niciodată de lângă tine,

Singurii pași care să îi fac, să fie alături de tine,

Pe drumul tău, alipită de tine, de picioarele tale

Și singura căldură pe care să o simt să fie a corpului tău.

Leagă-mă de tine cu cusături fine,

Leagă-mi inima de a ta,

Iar durerea ființei mele să fie parte a extazului tău

Această legătură care să ne repare unul pe altul,

Carne cu carne, sânge cu sânge, 

Să savurăm suferința asta, ca parte a bucuriei noastre.

Leagă-mă să simt pielea ta pe pielea mea,

Buzele tale pe buzele mele,

Fără grabă, până devenim o singură ființă,

Yin și Yang, alb și negru, doi într-unul,

Cele două părți ale unele monede,

Iar inimile noastre să bată la unison. ~

~ Odine ~

~ Sărută-mă și nu mai lăsa nimic din mine ~

~ Pe buzele tale găsesc iertare și păcat,

Buzele tale sunt flacără de aur nestins,

Buzele tale îmi dau forță și mă mistuie,

Pe buzele tale este dans de pasiune și gheață.

Buzele tale sunt ispită,

Extaz și dorință de a împrăștia fiori,

Din creștetul capului, pe coloana vertebrală,

Până în degetele de la picioare.

Buzele tale îmi dau căldură,

Sunt promisiunea clară a unui incendiu,

Care mă va consuma

Și a cărui flacără nu se va stinge,

Iar lumina lui va fi ca un far în noaptea veșnică.

Vreau să mă joc cu buzele tale

Să le sărut cu degetele mâinilor

Să mă delectez cu gustul tău,

Care îmi este călimară

Să-mi înmoi vârfurile degetelor ca într-o călimară

Cele care scriu și umplu paginile cărții noastre

Cu cerneala dragostei.

Buzele noastre se întâlnesc, iar sufletele noastre devin unul

Și fiecare sunet al tău e o rugăciune îndeplinită,

Fiecare gest al tău este răspuns la rugăciune,

Care mă duce spre Paradis.

AM nevoie de buzele și sărutul tău,

De gustul tău de vin fin,

Ca de o ceașcă de cafea

Sărută - mă, devorează-mi-le ușor și cu pasiune,

Încet, fără grabă, să am timp să mă bucur de  fiecare gest,

Sărută-mă și mușcă-mi buzele până la sânge,

Ocupă-mi gura cu a ta, până îmi vei lua tot aerul,

Să vreau mai mult și mai mult

Și tensiunea care se acumulează în mine

Să-și dorească să explodeze și să se metamorfozeze.

Sărută-mă și nu mai lăsa nimic din mine

Ca și cum buzele noastre s-au alipit să împiedice trecerea aerului prin noi

Și să devină scrisori de dragoste tăcute scrise pe plămâni. ~

 ~ Odine ~

~ Îți predau armele ~

~ Mi-am aruncat armura cea veche,

Era ruginită și cu urme de crustă,

Cu praf roșiatic de timp care eroda în fiecare zi.

M-am cufundat în râul vieții,

M-am scăldat în apele sale strălucitoare

Și am lăsat Soarele să-mi acopere pielea,

Armura reală care vine din propriul suflet.

Vreau să simt cum noroiul vechi alunecă

Iar pielea mea începe să înflorească,

Să-mi purific inima și să trag aer proaspăt în plămâni,

Să mă ridic din cenușă și să reînvii,

Pasărea Phoenix este în corpul meu,

Și urlă precum un tigru,

Iar dragonul din suflet se înalță către ceruri ca o stea.

Sunt purificată, iar vântul schimbării vine în viața mea

Iar schimbarea asta ești tu,

În fața ta am depus armele și armura

Și mă pierd pe harta corpului tău,

În acel set de linii perfecte,

Care se intersectează pentru a forma rotunjiri perfecte.

Îți predau armele mele din aur pur,

Pentru că sunt a ta,

Sunt condamnată, binecuvântată,

Blestemată, sunt cea aleasă,

Ca singurele mele arme să fie cuvintele,

Cu care să te scriu pe tine. ~

~ Odine ~

~ Voi domestici fiara din tine ~

~ Ochii tăi sunt blestemul meu,

Pentru că atunci când te uiți la mine,

Mă simt un om de zăpadă care se topește la venirea primăverii.

Ochii tăi îmi tocesc toate simțurile

Abia îndrăznesc să respir în prezența ta

Închid ochii și mă scufund în marea de sentimente

Și te simt... cum...

Din fiara care ești, te domesticești sub dorință,

Legat cu corzi de mătase îmi îndeplinești visele

Și mă faci dependentă de tine și sclava sărutărilor tale.

Îmi tremură buzele ca și restul ființei mele

Și las fiara din tine să se dezlănțuie,

Să-mi colonizeze harta corpului

Ca un blestem binecuvântat.

Ai devenit busola mea cu care călătoresc,

Îngerul meu, al unui ateu profan

Și mă supun dorinței tale.

Pedepsește-mă cu focul tău, cu pasiunea ta

Pentru că nu există lovitură de bici mai dulce,

Decât buzele tale pe pielea mea,

Pentru a îmi pedepsi revolta femeii din mine,

Și nu există libertate mai mare

Decât să fiu cucerită de gura ta care mă sfâșie precum vulcanul.

Fă-mă sclava cuvintelor tale și nu pot petrece un moment fără să le aud

Fă-mă sclava sărutărilor tale, căci viața mea depinde de primirea lor,

Fă-mă sclava atingerilor tale, căci nu e viitor fără ele,

Atunci când degetele tale sunt ca niște ulii pe pielea mea

Fă-mă sclava pasiunii tale, care îmi dau senzații noi până la extaz.

Mă privești cu ochii arzând, ca un lup care își încolțește prada

Făcându-mă să mă pierd suspinându-ți numele

Și să mă predau ție, precum Scufița Roșie,

Dar să nu uiți dragul meu..

Că prada încolțită, e mult mai periculoasă decât fiara

Ea va lupta între dragoste și dorință, să domesticească fiara din tine. ~

~ Odine ~

~ Zbor... tocmai pentru că brațele tale sunt aripi ~

~ Tu... deții fiecare moment din viața mea,

Ești lumina din întuneric, ghidul viselor mele,

Căpitanul de la cârma sufletului meu

Și ”te iubesc”, tocmai pentru că ”pot”.

Știu că războiul nu e ușor și că lupta va fi grea,

Dar ce contează, atunci când știu că ești lângă mine să câștig?

Când mă ții în brațe, toți ghețarii din ființa mea se topesc,

Ești primăvara mea, tocmai că ești primăvară în orice anotimp.

Inima mea zboară, iar aripile mele duc la tine,

Lasă trupurile noastre să se catapulteze împreunate spre cer

Dezbracă-mă ușor și vei simți cum pielea mea te cheamă

Căci tu ești totul, ești secretul meu și plăcerea mea vinovată.

Focul din inima mea arde...
Pentru că ai știut să-l înlocuiești cu scânteia care strălucea slab,

M-ai  învățat să privesc viața cu un curcubeu agățat în păr

Și mi-ai brodat săruturi pe obraji și acum au culoarea fericirii.

Dacă o să zbor, va fi pentru că tu mi-ai dat aripi să cred ca pot,

Încredere să lupt cu tine, pentru tine

Și că tu ești cea mai bună armă a mea cu care pot lupta.

Ți-ai făcut cuib în sufletul meu

Și nu am nevoie de stelele de pe cer, sau Luna,
Bunurile mele cele mai de preț, sunt ”TU”,

Am exact ceea ce îmi trebuie pentru a zbura,

Și zbor... tocmai pentru că brațele tale sunt aripi. ~

~ Odine ~

~ Focul care ne face să ardem e același care ne și luminează ~

~ Dragul meu...

Tu ești cel care atunci când mă privești, în mine răsar flori,
Tu ești cel care se scufundă în sufletul meu

Cu vocea moale care intră în fiecare celulă din corpul meu

Și activează toate bătăile inimii.

Parfumul tău, acel miros perfect îmi intră nestingherit prin nări

Și trimite impulsuri de căldură creierului meu,

Aroma care mă îmbată și-mi denaturează simțurile,

Îmi pătrunzi până în vene, în meu-l meu cel mai profund

Pentru că m-ai ridicat din abis și m-ai cusut de viață, cu vise.

Buzele tale devin două stilouri cu care lași amprente,

Care trec prin mine ca un diamant roșu fierbinte,

Mă intoxică exact ca fumul de țigară când îl inhalezi pentru prima oară

Și mă îmbată ca un pahar de alcool.

Îmi place să vorbesc despre tine, despre sărutările tale,

Cele care au făcut suturi în părțile lovite ale sufletului meu,

Mă faci să mă simt și bine și rău,

Dincolo de limitele pe care orice minte umană le poate visa.

Simt cum mă înalț cu puterea unui titan atunci când mă săruți,

 Că în clipa aia formăm un singur corp plin de emoții,

Dispus să dea totul și să se îndestuleze pe sine însuși,

Două jumătăți ce formează una perfectă

În fuziunea asta intangibilă a țesuturilor.

Corpul tău și corpul meu, sufletele noastre

Devin stele mai mici pe cer, 

Tu ești focul meu, iar eu combustibilul,
Amândoi periculoși, inflamabili.

Dragul meu...

Focul care ne face să ardem e același care ne și luminează...

Adevărul este că nu există iubire fără nebunie

Și numai cei care iubesc nebunește pot ști ce înseamnă asta,

Pentru femeia care a traversat marea pentru a își trăi iubirea,

Pentru bărbatul care a traversat oceanele, 
Ca amândoi, să se odihnească... împreună. ~
~ Odine ~

~ Setea mea te cheamă ~

~ În noaptea asta am decis să te iubesc ...

Să te pun în pieptul meu, într-o inimă de poet

Să fiu a ta și tu al meu și așa să rămân, doar a ta.

Sărutul tău nu este doar un sărut

E o întâlnire a buzelor noastre,

Sărutul tău e o artă și nu există cuvinte pentru a îl descrie

Buzele tale transmit sexualitate, masculinitate, sensibilitate

Și agățate de ale mele, ating cerul, împreună cu corpurile.

Dezbracă-mă de tot ceea ce este vechi, pentru că în ochii mei e un trecut

Dar în ochii tăi văd viitorul, în ochii tăi mă nasc din nou

Purtată de ploaia din vocea ta, cea care-mi trece dincolo de piele

Și-mi brodează inima cu cuvinte.

Ești prezent mereu în visele mele,

Corpul meu e impregnat cu mirosul tău

Ești muza mea, inspirația mea, prietenul meu, amantul meu

Atinge-mă cu tine...

Căci atunci când mă atingi, trupul meu capătă aripi,

Iar vocea ta în urechi mă duce spre nebunie,

Când mă iubești sub toate formele mă pierd,

Cu trupul, cu sufletul și cu mintea.

Iubește-mă acum, în noaptea asta, chiar dacă o să-ți răpesc ore

Iar mâine dimineață când o să mă trezesc o să te simt pe buze

Și voi închide ochii și-mi voi atinge pielea și voi zâmbi,

Pentru că te simt încă acolo, încă îți simt mâinile, focul buzelor

Și sufletul meu va tremura cu gândul la tine, șoptindu-ți numele

Și știu că ai fost acolo... că am fost a ta... și tu al meu

Că ești prezent cu mine, pe corpul meu, pe tot ce ai atins

Iar acum tot ce este al tău te cheamă, mintea și sufletul și setea mea te cheamă. ~

~ Odine ~

~ Sunt infectată cu tine și mă infectezi cu iubire ~

~ Mirosul tău parcă e amestecat cu valurile

Și fiecare picătură se așează pe trupul meu,

Se amestecă împreună cu aerul tău, și-l mestec

Și-l sărut savurând mixtul din gura mea.

Mi-ai dat peste cap stelele,

Aproape de tine totul se readuce la tăcere,

Mi-ai câștigat toate impulsurile și simțurile

Și mă ghemuiesc în vocea ta, oarbă,

Îm prezența bătăilor de inimi.

Nu cânt la vreun instrument, dar sunt un cântec

Asta pentru că îmi împingi nebunia până la infarct

Și inima cântă altfel, pentru că nimeni nu o aude, decât tu.

Mi-ai hrănit și alimentat focul din mine,

Iar acum arzi și îmi adori cenușa.

Tu ești virusul care mă contaminează,

Rana care mă dezarmează,

Mă răstoarnă, mă dă peste cap, și-mi dă viață

Sunt infectată cu tine și mă infectezi cu iubire.

Nu vreau nici Luna, nici stelele, sau vreun Soare să-mi lumineze zilele,

Te am pe tine și e deajuns,

Nu sunt cea care îmbrățișează vreo poveste aparte,

Nu sunt impresionată de eroi din cărți sau filme

Și nici nu pretind a fi cineva atât de specială pentru cei din jur,

Nu mă aștept la vreun final fericit, nu, în nici un caz nu vreau asta,

Pentru simplu fapt că nu vreau un final. ~

~ Odine ~