~ Locul care îți adăpostește numele ~

~ Există un loc în soare, care îți poartă numele,

Un colț minuscul, unde aerul este curat,

Unde versurile se nasc, cu o strălucire timidă

Și unde numele tău pune stăpânire totală.

Există locul ăla în lume,

Care îți poartă numele ca pe un nume de sfânt,

Care irosește nopți pentru a îl umple cu respirații,

Iar bătaia de inimă este un sentiment perpetuu.

Locul ăla există în umbră și e o reflexie a ta,

Care te ține în lumină și îți șoptește

Cu glas Dumnezeiesc de iubire eternă.

Există undeva, un loc care îți adăpostește numele,

Și-l poartă ca pe cel mai de preț dar,

Care îl cântă cu dragoste așa cum nimeni nu l-a cântat

Și nici nu îl va mai cânta,

Un loc pe care l-ai invadat și cucerit pentru totdeauna

Un loc care scrie în fiecare zi, în lumi paralele.

Locul ăla este sufletul meu transfigurat, care te simte

Și continui să fii rostit, unde te pierzi și te regăsești.

Să ai grijă de el și deschide-l cu grijă,

Căci locul ăla e singurul care îl am și e tot ceea ce sunt eu,

Acceptă-l așa cum este, pentru că te poartă cu dragoste,

Nu e un loc perfect, e un loc uman, care face greșeli,

Un loc ce trăiește pentru tine și nu e un loc oarecare

Și care te strigă cu fiecare secundă a existenței sale,

Chiar dacă fiecare literă îmi provoacă atac cerebral. ~

~ Odine ~

~ Iubirea mă ucide, dar mă învie și îmi redă viața ~

~ Iubirea este un foc, nu îl văd dar îl simt, 

Mă înfășoară până la durere și nu are nici un leac,

Este ca o febră care îmi provoacă uscăciune în piept

Trage de mine în toate direcțiile și nu mai știu ce să fac.

Iubirea este un foc care mă consumă pe ascuns,

O durere care îmi umilește trupul și sufletul,

Este cea mai crudă formă, dar și cea mai pură cale de purificare,

Este iad, foc mistuitor care mă devorează încetul cu încetul.

Iubirea asta trebuie să o țin doar pentru mine,

Îmbătată, însetată și dependentă de mireasma ei,

Păcatul comis pentru care voi plăti în viața cea de pe urmă,

Și blestemată să o port până la ultima suflare.

Iubirea asta a ta, pare un destin ce vine din altă viață

Și pare că sunt blocată într-o mie de gânduri

Este cea care îmi cauzează sentimente eterne,

Cea care mă ucide, dar cea care mă învie și îmi redă viața. ~

~ Odine ~

~ Vreau să uit tot, dar niciodată să te iubesc ~

~ Compun, nu cânt și asta știu să fac,

Nu mă auzi, dar poezia mea cântă pe hârtie,

Cu silabe alcătuite din șoapte.

Între fragilitate și putere, se află irezistibilul

Între înger și diavol, e o distanță atât de mică,

Între nebunie și echilibru, mintea mea se joacă.

Sunt poet și știu să cânt cu inima
Și prezența ta îmi arde carnea,

Strălucești și îmi place păcatul lângă tine,

Departe de tot, de toți, departe de lume.

Am aspirat mereu la etern, în fața Lunii, iubitule,

Când am stat și-n căldura nopții vara

Și acum în gerul care ne mângâie pe chipuri,

Căci în noi ard Iaduri și demoni se zvârcolesc,

Încercând să ne taie aripile, care se iubesc nebune.

Nu reușesc să mă exprim așa cum o faci tu, secretul meu,

Căci eu mă exprim în cuvinte, în timp ce tu simți, atingi,

Sădești în mine nebunie și gust de nemurire

Și mă transformi în cenușă, fără să clipesc,

Însă mă prinzi de mână și mă înveți să simt iubirea altfel.

Suntem copii Lunii, căci doar sub ea ne iubim demonic,

Mi te naști între buzele întredeschise și mi-e teamă să le închid,

Să nu te rănesc, dar te-aș închide în pieptul meu.

Nu pot trăi fără îmbrățișările tale,

Lângă tine am învățat că puțin este mult, când sunt lângă tine,

Locul unde închid ochii și simt că totul e un vis,

Unde brațele tale mă acoperă ca o plapumă,

Unde vreau să uit tot, până să și respir, dar niciodată să te iubesc. ~

~ Odine ~ 

~ Liniile din palma mea ~

~ Te iubesc și ești o parte din mine,

O parte fragmentată,

Dar o mare parte,

Fără de care, cealaltă nu ar mai fi o parte,

Completă,

Mereu acolo, nu în altă parte,

Pentru că acolo îi e locul,

A fi o parte din mine,

Din ceea ce sunt,

În liniile din palma mea,

Din destinul meu, din visele mele,

Împletit în dorințele mele

Toată ființa ta, o parte din mine.

Ești o dorință constantă,

Un fior, un vânt liniștit în inima mea,

O voință care nu trece, de fier,

O mângâiere îndrăzneață, care se joacă,

Un sărut care arde,

Tu, o parte din mine,

Iubitul meu, amantul meu,

Prietenul meu, bărbatul meu. ~

~ Odine ~

~ Mă faci să mă simt puternică și tu slab, când te lași în mâinile mele ~

~ Îmi place cum mă alinți, îmi place cum mâinile tale călătoresc,

Îmi place cum mă intoxic de sărutările tale atunci când le apropii de ale mele,

Este ciudat și minunat ce simt și nu pot încă explica,

De ce mă pierd cu tine, dar în același timp o regăsesc pe adevărata ”eu”?

Sentimentele... cele care ard în piept și-n suflet chiar și cenușă,

Până și aruncate într-un colț de inimă, respiră, pulsează și visează

Și uneori... plâng sau râd în tăcere, dar rezistă provocării timpului.

Mulți mă pot numi nebună că mă arunc în cap după tine,

Că înot fără a știi să înot,

Că sar în gol și nu mai văd limite, nici pe pământ, nici spre cer,

Dar gâtul tău este poarta spre Paradis, deschizând o altă lume,

Buzele tale înlătură temerile, neîncrederea, trecutul,

Dinții tăi sunt cheia care deschide orice ușă închisă din mine,

În câteva cuvinte, ești ceea ce sunt, ceea ce sunt că sunt ca tine.

Mă liniștești și mă înfiori în același timp,

Mă faci să mă simt puternică și tu slab,

Când pui capul în poala mea și te lași în mâinile mele.

Dă-mi voie să închid ochii, iar tu citește-mi pielea

Și toate literele care se nasc, atunci când mă atingi,

Fă verbe cu buzele tale, respiră adjectivele,

Seamănă virgule și construiește-mă zi de zi,

Plimbă-te prin toate paginile sufletului meu,

Scrie-mi viața și fii prezent în povestea mea secretă,

Fă-mă o literă liberă, nebună, sensibilă, temperamentală,

Cu defecte și virtuți, uneori inflexibilă ca o fiară neîmblânzită,

Care se aprinde și arde în carte pentru tine, sub mâinile tale

Și poartă în ea forța vie a dragostei și se transformă într-o femeie completă. ~
~ Odine ~

~ Numai tu!!! ~

~ Numai tu, tu știi secretul meu, dorința mea, visul meu,

Numai tu, tu știi pielea mea, timiditatea mea, bucuria mea,

Numai tu știi nefericirea mea, delirul meu, pasiunea mea,

Numai tu mă posezi pe deplin, îmi invadezi mintea, corpul și atitudinea.

Numai tu, tu vreau să mă săruți, să mă răsfeți, să mă dorești,

Numai tu, știi cum să mă oprești din a face lucruri nebunești

Numai tu, tu știi să-mi dai cerul, atunci când mă iubești în mod unic și plăcut,

Numai tu, tu mă epuizezi, mă faci să fiu supusă și mă învingi.

Numai în brațele tale, îmi pierd respirația până aproape de a leșina,

Numai tu, mă iei, lăsându-mi corpul agățat de un fir,

Numai tu, mă faci să fiu și slabă cu zâmbetul tău, cu felul tău de a fi,

Numai tu, știi și ai știut cum să ajungi la mine cu adevărat,

Să spargi zidul de gheață și să mă faci să te urmez în nebunie,

Pentru că suntem același aluat, în două corpuri diferite.

Numai tu, cel ce ești la fel ca mine, urmează-mă, 

Urmează-mă acum, când este încă este lumină în sufletele noastre,

Iar când va veni noaptea, vom savura în întuneric,

Bucuria de a ne avea unul pe altul, cu ochii, cu buzele, cu mâinile, cu tot trupul.

Amândurora ne place jocul ca unor copii,

Căci copilul din noi ne duce pe căi de nedescris,

Deschide ușa ascunsă a aventurii și jocului de a descoperi provocarea.

Și orice colț neospitalier, va deveni Rai dacă mă iubești,

Orice suspin trecător va deveni vulcan, dacă mă săruți,

Orice atingere va provoca foc, iar pielea mea va dori să fie pielea ta fără măsură,

Să facă din mângâierile tale, destinul meu

Și să fie fără bariere, doar a ta,

Căci pielea asta care mă acoperă, care simte vântul dansând,

Cea care ține la adăpost o inimă și un trup plin de iubire

Și pe care trăiesc o mulțime de senzații, un vast ocean de dorințe,

Este a ta, unică și nebună, pentru că locuiești în ea și în adâncul inimii mele....

....... Numai tu!!!!.... ~

~ Odine ~

~ Interzis sau nu, ești Paradisul meu ~

~ Doar te văd... și mintea îmi joacă feste,

Mă privești și îmi dezgolești inima

Te mângâi și mă pierd pe pielea ta,

Te sărut și cad în gol.

Iubirea asta dintre mine și tine e uneori sublimă,

Alteori un dezastru monumental,

Mă consumă și mă mănâncă pe interior,

Lăsând intact exteriorul.

E greu să-ți imaginezi cum e să îmbrățișezi pământul,

Dar când te țin în brațe, am impresia că îmbrățișez toate planetele

Și sunt învăluită de Univers, cu stele cu tot,

Iar asteroizii care mă lovesc în spate, nu au nici o putere.

Pieptul meu e ca o capelă în flăcări,

Mă deformez lângă tine,

Lacrimile-mi devin zâmbet

Și din degete se nasc ramuri, frunze și flori,

Care tremură în mâinile tale,

Dorința și iubirea sculptează în mine ca o daltă

Și mă transformă în toate formele de iubire.

Mă săruți de parcă nu te mai saturi

Și-apoi mă alungi să mă găsești în toate.

Ești rece, dar în tine arde Iadul

Și mi te pictezi în minte ca un edenic Lucifer,

De când ai apărut am știut că te vei naște pe buzele mele,

Că voi purta într-o palma Raiul, iar în alta Iadul,

Să simt gustul aromei iubirii și gustul tuturor păcatelor care le-am încercat.

Degetele tale când ating, urechile aud melodii

Pe care le verbalizez, fără foi sau muzică,

Dar toate sunetele doar corpul meu le simte,

Pentru că încă nu știu să te scriu așa cum ești cu adevărat,

Deocamdată știu doar să te simt.

Vreau să-ți sparg inima de gheață și să las focul să iasă

Să prindă aer și să ardă cu flăcări pân-la cer,

Să nu mai aibă ca limită doar un corp,

Să fii ca o stea ce se urcă spre cer și să mă tragă-nspre ea

Și să mă binecuvântezi cu cel mai frumos blestem.

Te aștept în adâncul sufletului meu

Cu tot ceea ce simt cu tine, intens, interzis,

Să ignor tot ceea ce înseamnă limită,

Căci interzis sau nu, ești Paradisul meu. ~

~ Odine ~

~ Leagă-mă de inima ta, sau dezleagă-mă ~

~ Nu te juca cu iubirea mea, căci nu sunt un joc,

Sunt o femeie care vrea să fie iubită și auzită,

Nu una care să fie uitată,

Nu port măști, iar ochii vorbesc pentru mine,

Savurez momentele lângă tine ca o aromă de viață,

Iubesc totul sau nimic și nu iubesc doar pe moment,

Am nevoie de îmbrățișări și de săruturi pe obraji,

Nu doar de nopți pline de pasiune,

Am nevoie de un prieten, nu numai de un partener,

Nu vreau o dragoste interzisă și de un pasager în viața mea,

Un om care veșnic trebuie să plece.

Am nevoie de clavicula ta pe care să o ating cu genele,

Am nevoie de o mușcătură pe buze, nu doar un sărut,

Trebuie să fie și liniște și nebunie,

Am nevoie de ceea ce ești în realitate, nu omul care îl controlezi mereu,

Am nevoie de tine, de pașii tăi rari și siguri,

De privirea ta care o arunci în treacăt, de gândurile și visurile tale.

Pentru mine dragostea e fluentă ca un râu,

A ta ca un foc, care invadează și profită de fiecare spațiu,

Ca o cursă, dar una de necontrolat

Și arzi sub piele ca un testament etern,

Un poem incomplet, care pare că nu se va termina vreodată,

A ta este ca un joc, ce știe să aprindă ușor, ca un întrerupător,

Armele tale sunt cuvinte sigure care neutralizează,

Ochii tăi sunt mâini care aprind fără atingere.

Nu sunt un joc care provoacă la contradicții,

Un vis de visat din care să te trezești mai apoi,

Nu sunt un cuvânt care se naște în tăcerea ta,

Numele care nu îl poți pronunța în auzul altora,

Dar care se pierde în mâinile tale,

Așa că leagă-mă de inima ta, sau dezleagă-mă de tine. ~

~ Odine ~

~ Sunt o delicventă recidivistă în a te iubi ~

~ Fără îndoială muzica mea ești tu,

Zi și noapte și aer și ploaie... tu, îmi ești viața.

Buzele mă dor de lipsa sărutărilor tale,

Urechile îmi tânjesc după tăcerea ta, respirația.

Închid ochii și te simt, te simt în centrul inimii,

Care se aruncă cu capul între recifuri, sentimente cristalizate,

Iar gura-mi șoptește numele tău,

Pentru că vreau aerul aripilor de pe buzele tale.

Degetele tale împletite îmi dau căldură, viață,

Tăcerea ta este ancora care mă leagă

Pentru tine suport și îndur totul, inclusiv să stau în fața demonilor,

Pentru tine îmi mușc pumnii, dar aștept, pentru că nu pot lupta singură,

Pentru tine plâng cu picături de sânge ca și cum ar fi al tău,

Pentru tine îmi aduc sufletul pe tavă și nu mă mai ascund sub costume ridicole.

Dă-mi mâinile, dragostea și hai să umblăm împreună prin viață,

Căci îmi ești ancora care mă ține ancorată, în furtuna care îmi zguduie ființa,

Iar degetele tale ce strâng puternic, sunt un cuib pentru mâinile mele.

Recunosc... mă declar o delicventă recidivistă în a te iubi,

În ceea ce privește atingerea corpului tău, a jocurilor ilegale,

Îți sfidez autoritatea, când îmi ceri să stau departe de tine

Și ca răspuns, comit crima de a mă arunca în brațele tale.

Refuz să-ți mărturisesc adevărul, când mă privești acuzator,

Deși tu ești judecătorul care-mi dictează sentința,

Cel ce mă aruncă în închisoarea inimii mele

Și ești prins de gândurile mele, de pereții sufletului meu.

Și-am să prefac acest poem în rugăciune,

Rugăciunea unui păcătos care își cere iertare,

Iertare că te iubește și se transformă în ispită

Și-mi manifest iubirea ca o flacără ce crește și nu se stinge niciodată. ~

~ Odine ~

~ Sub hainele tale, vreau să fiu a ta ~

~ Sunt dezechilibrată în totalitate, ca un val agitat în calmul unui ocean

Mă atragi și mă intimidezi ca un cântec languros,

Cu o voce suavă, care îmi gâdilă auzul,

Cu un calm nebun mă exorcizezi într-un mod atât de crud.

Încerc să ignor cine ești, sau unde ai de gând să ajungi cu mine,

Spune-mi mai multe chiar dacă o să mă minți,

Fără teama că o să mă invadezi, sau că o să mă consumi,

Vreau să îndrăznesc să cunosc necunoscutul din tine,

Căci mă atrage gura ta ca o chemare nostalgică,

Îndemnul unul vis, sensibil și rar.

Ești lanțul pe care îl port, prizonieră a păcatului meu,

Te agăți de centrul inimii mele ca o scriptură,

Radiind impulsuri de foc ca o dreptate sfântă,

În brațele tale mă simt ca într-o biserică,

Durerea unei iubiri care are gustul Raiului,

O plăcere dulce și chin, unde mâinile sunt fluturi,

Care se rotesc în mii de cercuri și trec prim mine, ca un râu învolburat ce rupe tot.

Renasc de atâtea ori, respir prin tine și când nu sunt,

Corpul meu lângă al tău, nu există nimic în afară de tine,

Tu îmi îmbrățișezi pielea, eu o calmez pe a ta.

Buzele tale îmi schimbă gustul amar al propriilor gânduri

Cu tine mă simt o femeie care rupe vraja, fulgerată de sărut,

O femeie în ființa căreia invadezi totul, îi împrumuți vise,

Vieți care nu pot fi atinse, dar căreia i se face frig de tine.

Dă-mi te rog cămașa ta... vreau sub hainele tale să fiu a ta,
Să te îmbrac și să te port ca pe o haină sfântă,

Tu ești focul care mă arde, mă consumă, mă incendiază... și nu se stinge.

Privirea ta pătrunde prin carnea mea ca un cuțit în unt,

Și naști în mine un haos în care vreau să mă arunc,

Să mă aventurez fără să mă gândesc că m-ar mistui într-o secundă,

Îmi dai esența nopții într-un tremur nesfârșit mă înconjoară ca o pânză de păianjen,

Visul meu secret, tu-ul meu, meu-l meu. ~

~ Odine ~

~ Să ne iertăm ~

~ Te iert...

Îți iert îndrăzneala de a vrea să vii în viața mea,

Îți iert jocul, curiozitatea de a vrea să te muți în inima mea,

Îți iert momentele când m-ai înșelat,

Îți iert cuvintele aruncate aiurea, dar și pe cele îndrăznețe,

Îți iert greșeala de la prima întâlnire, gesturile de stângăcie,

Îți iert primul sărut și toate secretele,

Îți iert dorința de a vrea să mă cucerești, de a fi vânată,

Îți iert pasiunea, focul care mi l-ai produs,

Îți iert tot inclusiv agonia mea,

Îți iert iubirea, atingerea, oftările și bucuria,

Îți iert uitarea, neglijența, indiferența și prezența atât de puțină în viața mea,

Îți iert cuvintele goale și tristețea care au produs-o în mine,

Îți iert perseverența de a greși și de a îmi cere mie răbdare,

Dar îmi iert și perseverența mea de a te iubi tot timpul ăsta,

Îmi iert nebunia din cele mai întunecate nopți,

Îmi iert insistența mea  de a crede că îmi ești aproape,

Îmi iert izbucnirile, că nu am putut înțelege că dragostea ta vine cu intermitențe.

Și tu să-mi ierți copilăriile, că m-ai făcut să mă simt femeie

Și lasă uitarea să ierte totul, dar nu înainte de a îți mulțumi tot ce am trăit.

Eu iert că mi-ai adus un vis nou de visat,

Iar tu să mă ierți și să fii mândru de ceea ce ai realizat,

Căci am luptat cu flăcările tale și am aruncat lacrimi în ele,

În speranța că le voi liniști, să nu mă mistuie pe mine.

Să mă ierți că m-am aruncat în dragostea ta ca într-un abis cu brațele deschise,

Să mă ierți tu, îngerule, cel ce porți ochi de demon,

Iar eu o să mă iert că m-am îmbolnăvit ireversibil de ei. ~

~ Odine ~

~ O femeie și un bărbat ~

~ Tu și eu, suntem doar o femeie și un bărbat,

Uneori un singur corp, o singură bătaie de inimă,

Un oftat, o respirație, un suspin, o inspirație.

Suntem o femeie și un bărbat, față în față, pe timp de noapte,

O femeie și un bărbat care au buzele legate între ele,

Cu capetele care se odihnesc împreună, în lumina lunii.

Iar pe timpul zilei, spate în spate, aproape doi străini,

Ce-și caută privirile ca doi nebuni și nu au nevoie să-și spună nimic,

Pentru că ochii le strălucesc într-o lună de miere continuă,

Două priviri, doi străini care se iubesc din ochi.

Tu și eu, o femeie și un bărbat, care se dezmiardă împreună,

Încercând să-și calmeze zborul spre lună, cu picioarele goale,

Fluturi care dau din aripi fără țintă,

În așteptarea unui cer plin de stele,

Unde dorința se regăsește în îmbrățișări.

Poate nu ar trebui să ne facem prea multe griji la ceea ce spun oamenii,

Ar trebui să fim doar o femeie și un bărbat,

Care trebuie să își urmeze propriul drum,

Să credem în noi și în destin, nu în ceea ce cred alții. 

Corp lângă corp, nu există nimic în afară de noi,

Tu îmi îmbrățișezi pielea, eu o calmez pe a ta.

Cu tine mă simt o femeie care rupe vraja, fulgerată de sărut,

O femeie în ființa căreia invadezi totul, îi împrumuți vise,

Vieți care nu pot fi atinse, dar căreia i se face frig de tine.

Dă-mi te rog cămașa ta... vreau sub hainele tale să fiu a ta,

Tu ești focul care mă arde, mă consumă, mă incendiază... și nu se stinge

O femeie ce se simte femeie, lângă bărbatul din tine. ~

~ Odine ~

~ Știi tu oare?? ~

~ Mă iubești??

Mă vrei măcar puțin din cât te vreau eu?

Știi tu oare... că buzele mele se ofilesc strigându-te?

... că plămânii mei se golesc de aer, atunci când te văd?

... că mâinile mele tremură atunci când nu te ating?

... că singurătatea corpului meu urlă, în lipsa atingerilor tale?

... că pieptul meu nu mai palpită?

... că tot ce simt e dor și geme în absența ta?

... că toate gândurile mele de iubire s-au amestecat cu gri-ul lipsei tale?

... că ochii mei au orbit și că privesc în gol?

... că sufletul meu se retrage într-un corp care se transformă în piatră?

Știi tu toate astea??

Știi tu oare, că aș putea să mor în lipsa ta? Pentru tine?

Știi tu ce putere ai asupra mea?

... că numai tu deții cheia sufletului meu și că oricine ar încerca, nu îl va putea deschide niciodată?

... că inima mea are o vestă anti glonț, dar se sparge în milioane de bucăți dacă nu îmi săruți buzele?

Știi tu oare, că îmi arde în piept inima încât doare,

Pentru că tot ceea ce are nevoie, este să devină una cu tine,

Să galopeze ca un cal liber în bătaia vântului,

Să aibă libertatea de a spune ”te iubesc”, fără teama de a se pierde.

Nu vreau altceva decât să te iubesc așa cum o fac eu,

Iar tu... să mă iubești așa cum numai tu o știi. ~

~ Odine ~

~ Steaua din mine cade din dragoste și formează un traseu cu numele tău ~

~ Mă gândesc mereu la tine, chiar și când îmi ești aproape.

Mi-ai invadat mintea, trupul și sufletul,

De parcă ai lua naștere în mintea mea sau te-am încuiat în visele mele.

Mă gândesc la tine ca și cum ai fi singura gură de oxigen

Pe care o devorez în plămâni cu o foame nebună.

Dintr-o singură respirație îmi umpli plămânii,

Îmi mângâi ideile și îmi muți din loc sentimentele,

Mă predau cu toată sensibilitatea și nebunia din mine,

Ești ca un moment magic care mă surprinde,

Reflexia ta aleargă prin mine și mă face să ard,

Cu mintea, cu corpul, cu sufletul, cu toată ființa mea.

În brațele tale mă duc în Iad și zbor spre cer.

Sunt goală de piele și suflet în ochii tăi

Și te scriu, scrisul e visare, iar visul meu e a scrie,

A scrie nopțile unice cu tine în formă de litere, iar emoțiile poezie,

Care iau formă cu fiecare cuvânt și crează lumi pline de zâmbet.

Vreau să posed strălucirea unei galaxii, să mă dezintegrez în infinit,

Traversând spațiul interstelar pentru a devenii o mică scânteie,

Să mă transform în particule de lumină... o auroră boreală.

Iar tu... să încerci să numeri stelele, căci în fiecare dintre ele,

E o mică bucată din dragostea mea infinită.

Uită-te la stele și lasă-mă să mă uit în ochii tăi și vorbește-mi tu,

Steaua din mine nu trebuie să vorbească, căci stelele nu vorbesc,

Steaua din mine are nevoie de ochii tăi să strălucească,

Ea doar cade din dragoste și formează un traseu cu numele tău. ~

~ Odine ~

~ Vrăjitoarea și demonul ~

~ Mă întreb de ce, nu când sau cum, doar de ce simt ce simt,

De ce când sunt în brațele tale simt că îmbrățișez tot pământul,

De parcă ai traduce limbajul inimii mele cuvânt cu cuvânt,

Iar pielea mea repetă numele tău, ca o memorie beată.

Am aruncat vraja în vântul care te-a adus la mine,

Am eliberat cele mai profunde și intime dorințe.

Poate sunt o vrăjitoare care ard pe rugul dragostei,

Căci mâinile tale sunt foc și mă devorează,

Îmi dau seama că îmi faci rău și totuși stau în foc,

Pentru că renasc și mă ridic deasupra limitelor pământești.

Ca o lumină ce izvorăște din întunericul adânc al corpului meu,

Îți respir prezența cu ochii închiși, absorbită de uraganul ce-l simt.

Și unul și celălalt suntem prinși, demonul meu,

Pentru că suntem atrași, trup și suflet unul de altul,

Eliberând monștrii noștri interiori,

Știm cine ne dă puterea a cine suntem cu adevărat.

Tu și eu, suntem vrăjitoarea și demonul, într-o iubire cosmică,

Două libertăți, echilibrul perfect, cu dorințe profunde,

Vrăjitoarea care a aruncat vraja și demonul care a cucerit,

Mergând mână în mână pentru a face propriile magii,

Sărutând necunoscutul și aventura care provoacă,

Venerând împreună zeii cu fiecare atingere,

Stăm în gloria Iadului care îndulcește și arde.

Închid ochii și te iubesc iubindu-mă,

Ca un val care zgârie nisipul, într-un dans turbat,

Desenezi de fiecare dată harta neexplorată a corpului meu,

Deși ai vizitat-o de atâtea ori.

Trăiesc două vieți, una plină de magie și una în umbra bătăliilor interioare,

Dar interiorul de foc, chiar dacă inima mea nu o arată,

Te invit demonul meu, să dansăm ca două flăcări la lumina lunii,

Fără reguli, fără bariere, doar dragoste și dans,

Într-o muzică a sferelor, să creăm un nou univers,

Pentru că suntem prea vii, prea copleșitori, pentru a trăi încorsetați. ~

~ Odine ~

~ Mă predau ție ~

~ Mă predau ție, orbită de dragoste, de pasiune necondiționată,

Vreau să simt prezența proaspătă a buzelor tale carele sigilează pe ale mele,

Mă predau ție și te rog să ai grijă de inima mea,

Pentru că de acum este și inima ta.

Mă predau ție, căci sunt prizoniera farmecelor tale,

Captivă în mâinile tale și imobilizată de îmbrățișări,

Sclavă a buzelor tale, dar liberă...

Liberă, pentru că îmi place forma asta de sclavie,

Liberă să iubesc și să mă bucur,

Vrăjită de fluxul sângelui și bătăile inimii tale,

Încurcată în bunul simț și dorință,

Dar legată de seducția tentantă a nebuniei mele.

Mă predau ție încarcerată între brațele tale,

Torturată de pasiune și sclavă a corpului tău,

Te implor să-mi hrănești lăcomia de tine.

Mă predau ție și glasului tău care îmi gâdilă neuronii

Și fiecare milimetru al creierului meu,

Mă predau să-mi faci pielea o pânză pe care să-ți etalezi pictura,

Opera de artă, pe care o atingi cu atâta tandrețe și iubire.

Mă predau ție, pe altarul tău ca o ofrandă,

Onorată de bucuria buzelor tale

Să mă dezlegi de lume și să mă legi de pasiunea pentru tine,

Mă predau și te las să mă invadezi,

Dar să mă lași liberă în nebunia sentimentelor.

Mă predau ție și iubirii tale care îmi taie inima în două

Și o expune în fața ta așa cum este, o inimă care zbate și bate pentru tine,

O inimă a unei femei care a devenit un mic Iad pentru tine,

Pentru că ard în ea, toate flăcările și pasiunile pentru dragostea ta. ~

~ Odine ~

~ Binecuvântată nebunie ~

~ Între mâna ta și mâna mea e un tăciune de dragoste,

Cel care hrănește focul unei uniuni prin care sângele în vene e un torent

Și care pulsează în piept viața prin mângâieri.

Cenușa din pieptul meu a devenit un foc de tabără,

Pielea nu-mi este decât o manta care acoperă oasele goale,

Speranța a crescut și a devenit o pasăre de zbor.

Vocea ta este ca o șoaptă pe care vântul se apleacă să o rostească

Și nu a fost deajuns decât să mă legeni o singură dată în brațe,

Iar pieptul se deschide în două și radiază lumina

Cu care desenez conturul corpului tău cu razele ei.

Dorul de tine e un război între două fiare sălbatice,

Cel care mă jefuiește de somn și mă umple de gânduri.

Ce nebunie binecuvântată ești pentru sănătatea mea mintală,

Când mă faci să sar zidurile care mă îngrădesc,

Binecuvântată nebunie ești când îmi dai putere să zbor acolo unde aripile vor să zboare,

Când mintea preia conducerea în fața inimii dar o face în avantajul ei,

Când și cele mai înfricoșătoare frici se topesc în fața libertății sufletului.

Binecuvântată nebunie îmi ești când pielea mea sclipește în milioane de stele,

Atunci când îți simte atingerea,

Când mă înfiori și mă fierbi cu fiecare vis.

Binecuvântată nebunie suntem noi,

EU și TU, nebunie dublă, două nebunii,

Nebunie la pătrat, nebunie de dragoste,

Pentru că dragostea este dragoste numai când e nebună...

Și mă întreb ce e nebunia? Nebunia suntem noi DOI. ~

~ Odine ~

~ Noi nu stăm în tăcere, noi inventăm noi modalități de a ne iubi ~

~ Nu știu cât timp am stat îmbrățișați în tăcere,

Dar a fost atât de intens încât am putut auzi fiecare bătaie a inimii noastre,

Am auzit și îngerii urlând și demonii tresărind de iubire

Și în mijlocul acelui calm infinit, au trecut prin fața ochilor mei versuri,

Poeme scrise între jocuri de cuvinte care te fac să pari perfect, aproape ireal,

Iar eu o imperfectă îndrăgostită de perfectul simplu care ești.

Tu știi să aprinzi scântei în ochii mei, să ard fără foc, dar să dau în clocot,

Ai un aer ciudat cu ochii fixați pe fața mea, liniștit, netulburat,

Când în mine se naște o foame hămesită, ce începe din stomac,

Trece prin tot corpul și se termină în minte,

O foame care cheamă focul din mine.

Îmi ești interzis, dar gura ta desacralizează porțile Iadului,

Eliberează melodii sensibile ce dansează oarbe în jurul meu,

Iar eu rămân fără timp, în timp ce tu începi să îmi devii etern.

Urme ale buzelor tale lasă un gust neterminat,

Urme ale ochilor tăi se pierd pe fața mea,

Urme ale șoaptelor tale care s-au înecat într-un ecou îmi rezonează în piept,

Urme lăsate de parfumul tău se emană prin toți porii pielii mele, pătrunzând în sentimente,

Unde va rămâne impregnat pentru totdeauna

Și mă întreb oare cum aș vedea lumea, dacă aș purta în orbite ochii tăi?

Nu știu cum se măsoară iubirea, dar știu că am ajuns să te iubesc fără măsură

Știu că am mai fost ”doi”, dar nu știu când

Și că acum doar continuăm ceea ce trebuia să fim,

Că te uitasem, dar mi-am adus aminte.

Noi nu stăm în tăcere, noi inventăm noi modalități de a ne iubi,

Din liniște și haos să se nască un timp ce nu are început sau sfârșit. ~

~ Odine ~

~ Sunt reprezentarea lui Dante în Infernul său ~

~ ... Uită - te la mine ... 

Sunt fragilă în bătaia focului care se reflectă prin ochii tăi,

Un singur sărut al tău e o arsură, ce-mi ridică sângele în vene

Și nu simt teamă și-mi ofer buzele, să-mi dai mângâieri de jăratec,

Iar focul tău să-mi perie buzele într-o tăcere liniștită.

... Uită - te la mine ... 

Înainte ca noaptea să mă prindă-n umbra ei,

Pârjolind centimetrii de piele cu sete,

Dar voi sta între cărbunii ce formează brațele tale

Și o să beau... o să beau ca și cum mâine nu ar mai exista,

Cu o sete insațiabilă a sufletului meu ce suspină înăbușit în pieptul meu.

... Privește-mă...

Sunt o bucată de lut în mâinile tale ce așteaptă amorțit atingerea degetelor tale,

Sunt tăcerea ta .. iar dacă auzi vreun sunet, este ecoul vocii ce șoptește iubire

Sunt gustul buzelor tale... fără de care ale mele nu ar fi decât suflare moale de viață.

... Privește-mă...

Cum inimii mele, printre jăratec, îi cresc aripi,

Un Phoenix ce se naște din cenușă, dorință și iubire,

Flăcări de foc ce cresc în mine și se hrănesc cu îmbrățișarea ta,

Îmi pierd mințile, iar tu tot ceea ce faci este să mă aprobi,

Trăind intens pentru tine, vâlvătaie de foc,

Iar eu... eu sunt reprezentarea lui Dante în Infernul său. ~

~ Odine ~