~ Sunt ghidul tău, nu destinația ~

~ Mâinile tale se potrivesc cu corpul meu,

Ele mă ispitesc să intru din derivă în abis,

Arzând la foc mic lângă corpul tău de nestăpânit

Să mă topesc precum o ceară,

Moale, caldă și să mă mulez pe pielea ta.

Degetele tale urcă și coboară ca niște alpiniști

Cu o viteză amețitoare și fără nici o teamă,

Sculptând ca niște dălți pline de poezie,

Într-o demență răsfățată în care tu ești nebunia mea.

Muzica din mine e o pasiune ce trece dincolo de vene,

Se luptă cu fiecare bătaie a inimii să iasă afară,

Intonând în mine concertul tău, ca să-l ofer lumii ca o artă.

Nu pot renunța la fiorul tău în numele meu,

Mă nasc în mâinile tale care dau formă și semnificație,

A tot ceea ce bate în mine pentru tine.

Mă fierbi la foc mic, dar mă atingi ca pe o bijuterie,

Care radiază în ochii oricui pentru că faci parte din sufletul meu,

Dar strălucește între degetele tale egoiste,

Și se agită ca un înger care urmează să-și ia zborul.

Ești scânteia care dă foc lumii mele,

Sângelui care mă face să simt că trăiesc,

Ești tăcerea pe care o urlă corpul meu,

Strigătul sufletului meu de a fi iubit,

Și toate capătă alte înțelesuri numai în prezența ta.

Doar atunci ești o lumină în ochii mei

Când mă îmbraci în lumină, să-ți fiu stea până la răsărit,

Fără nici o măsură în timp și spațiu,

Căci eu sunt ghidul tău, nu destinația ta. ~

~ Odine ~

~ Dă-mi inima ta ~

~ Îmi privesc imaginea în oglindă,

Două femei într-o singură femeie,

Un trup gol, un alt suflet îmbrăcat,

Unul care privește fără a se gândi,

Celălalt care se gândește la tine, la numele tău,

La mâinile tale care mă invită la jocuri și beție de iubire.

Nu mai este nici un secret pentru tine de ce-mi bate inima așa de tare,

În mâinile tale simt mângâierea ce mă face să mă predau,

Pe buzele tale simt cum pot să mă ofer până la ultima picătură de iubire.

Te uiți la mine de parcă ai face o invitație la un delir de dragoste

Și atunci cum să rezist la farmecele tale, dacă ești tentația mea? 

Cum să nu vrea inima mea să se alăture inimii tale?

Inima ta ... merită toată dragostea mea,

Bunătatea mea, răsfățul meu, grija mea.

Inima ta merită să fie tratat ca o prăjitură dulce ...

Savurata cu calm și plăcere.

Inima ta este ca o cutie de jucării,

Pe care o deschid în fiecare zi, să ne jucăm împreună.

Inima ta este tresărirea mea,

Și asta înseamnă durerile dar și afecțiunea mea.

Dă-mi inima ta și va fi ca și inima mea,

Alături de a mea vor vorbi aceiași limbă, aceiași frecvență,

Vor cânta împreună pe același ton.

Inima mea e deja a ta și e plină de tine,

Ai aflat-o înainte de a avea corpul meu.

În fața pieptului tău am cunoscut pentru prima oară magia

Și m-a făcut să vreau ca inima mea să bată lângă inima ta ca un ceas,

Să mă facă să o iubesc și să o fac să mă iubească. ~

~ Odine ~

~ Să mă scuzi și să mă ierți ~

~ Privește-mă cu iubire și privire de oțel

Și invită-mă să te privesc înapoi,

Să visez la viață și să renasc în fiecare zi.

Primește-mă în brațele tale puternice,

Să-mi adăpostesc sufletul și flacăra ce arde în mine,

Cuprinde-mi mintea și pune-mi inima să bată

Să se sufoce în bucata de piele în care stă și nu mai are loc.

Iar dacă nu îți răspund la fel, te rog să-mi ierți neîndemânarea,

Ignoranța, expansiunea în versuri, bucuria, tristețea, 

Să mă scuzi că nu pot să-mi iau gândul de la tine,

Că vreau să mă săruți și să mă mângâi,

Să mă ierți că uneori complic ceea ce e simplu,

Că sunt momente când sunt prea copilă pentru adultul din tine,

Pentru toate culorile mele, visele

Și să mă ierți de multe ori pentru îndrăzneala mea.

Iartă-mă și pentru că vreau mai multă iubire,

Că nu îmi ajunge timpul cu tine,

Că vreau să-ți sărut ochii atunci când îți este somn,

Că atunci când mă atingi, picioarele nu mă mai ascultă.

Să-mi ierți foamea asta de tine care mă devorează,

Că inventez cântece ce nu au nevoie să fie cântate, ci sunt cântece din inimă,

Că sunt legată de firul fierbinte al pasiunii pentru tine,

Că sufletu-mi te respiră la fiecare pas cu fiecare picătură,

Că m-am abonat la brațele tale, fără să te întreb dacă vrei să mă ții,

Că atunci când nu mai am cuvinte să te descriu, las bătăile inimii să o facă,

Că te simt ca un virus care-mi infectezi inima, sufletul și mintea,

Că vreau atât de multe și de multe ori sunt morocănoasă.

Să mă ierți că m-am născut să nu urmez nici o regulă,

Că nu sunt o ecuație, sau o literă, că deși am părți stricate în mine,

Prefer să nu trăiesc în spatele unor etichete.

Iartă-mă pentru că învăț să trăiesc și că mă simt femeie,

Iar dacă nu mă vei ierta, tot voi continua să simt la fel.~

~ Odine ~

~ În mâinile tale, se află harta corpului meu ~

~ Suntem suflete legate de forțe inexplicabile,

Dar condamnați să rătăcim fără a înțelege de ce,

O uniune invizibilă percepută doar de noi,

Un fir imposibil de tăiat sau scurtat.

Parcă sunt născută din tine,

Căci mirosul tău mi-a marcat prezența de la primul sărut.

Beau cuvinte de pe buzele tale

Și le adulmec ca pe o șampanie franțuzească îmbătându-mă,

Deși știu că săruturile astea vor duce la o mahmureală cumplită,

Dar chiar și așa sărută-mă... sărută-mă cu cuvinte

Până la ultima picătură din vocea mea.

Ne-am sărutat în nopți toride de vară,

Sub ploi ce au căzut reci să binecuvânteze carnea sfințită de iubire,

Am stat sub cerul înstelat cu lună plină

Și-am coborât amândoi într-o lume care ni se potrivește mănușă.

Ești marea mea iubire, păcatul meu mental 

Iar tăcerea este multitudinea de cuvinte pe care le spun ochii mei
În clipa în care îmi doresc să mă iubești.

Sunetul este vântul, respirația,

Suflul unui sărut care se dă într-o îmbrățișare.

Șoapta este sunetul pe care pielea mea îl emite atunci când degetele tale,

Se joacă pe ea, pentru a o citi ca o carte, să simtă

Iar eu  devin o fantezie care se abandonează păcatului fără margini.

Tu vezi cu vârfurile degetelor care sunt ca o pensulă

Și mă desenezi cu ochii închiși ca pe o floare,

Ce înflorește născută din lumină și mâini ce dezmiardă.

În mâinile tale, se află harta corpului meu,

Pe corpul meu se naște harta mâinilor tale

Și ambele căi abia așteaptă să se întâlnească împreună.

Mâinile tale și corpul meu se caută împreună în găsirea dragostei,

E un incendiu ce la fiecare atingere se aude trosnetul,

A două flăcări ce ard într-un singur foc. ~

~ Odine ~

~ Mă poți numi nebună.... dar nebună după tine ~

~ Ce iubire m-a prins pe nepregătite în brațele unui război,

Transformându-l în pace și liniște, în cuibul haotic al sufletului meu?

Câte minute de așteptare s-au așezat în palmele mele goale?

Câte săruturi s-au stins în nopțile întunecate în căutarea cerului gurii tale?

Fragmente din tine, fragmente din mine,

Ne țin captivi la distanță, într-o libertate reinventată pentru noi.

Mâinile mele goale le caută pe ale tale să danseze împreună,

Fragmente din trupul meu încă mai păstrează amprentele tale,

Iar ecoul vocii tale se întinde de-a lungul gâtului meu,

Înfășurându-se ca o iederă care mă posedă

Și-mi rupe pielea, la gândul focului tău de lup flămând.

Fragmente din tine, fragmente din mine,

Dispersează ca niște roci incandescente

În ceața amintirilor mele.

Am capitulat în fața vrăjii tale fierbinte care îmi umple mintea de tine,

Cu forma asta de dragoste care mă inundă și-mi blochează reacțiile.

Mâinile tale sunt echilibrul mâinilor mele

Și mă pot cufunda predându-mi corpul nebun de simțuri cu tot cu suflet.

Gândurile îmi sunt toate la tine,

Iei naștere în gândurile mele, de parcă te-aș fi încuiat acolo în vise,

De parcă ai fi singura mea gură de oxigen.

Sunt în mijlocul oceanului lipsită de tine,

Plutind în flăcări, după ce mi-ai dat foc.

Te plimbi ca o felină în imaginația mea

Și te amuzi când vezi că pielea mea vorbește în alt limbaj,

Atunci când mâinile tale aplică mângâieri de mătase.

Să nu mă crezi nebună, pentru că nici eu nu înțeleg

Senzațiile astea care mușcă din fiecare bătaie a inimii mele,

Simțindu-mă înghițită de focul ce aleargă prin mine

Și fierbe storcând inima fără milă provocând explozii,

Ce face sângele să ardă nestingherit și să topească venele.

Să nu mă crezi nebună doar pentru că simt asta,

Sau mai bine mă poți numi nebună.... dar nebună după tine, după ceea ce provoci în mine. ~

~ Odine ~

~ Pune-ți ochii în ochii mei ~

~ Ochii mei sunt ca două plaje de nisip cu mări clare,

În care îmi pierd pasiunea și îmi văd imaginea iubirii într-un alt eu,

Mă uit de câteva mii de ori la tine... de nenumărate ori .... 

Și apar mereu în colțuri, valuri de sensibilitate,

Ce udă nisipurile care se formează în jurul genelor. 

Cum să prind verbele de pe cer cu buzele,

Când fiecare pas al tău e un spasm pentru inima mea?

Cum să mai respir atunci când în semiîntuneric apari tu?

Cum? Când îmi hrănești sufletul cu sărutări,

Iar buzele îmi devin prizoniere înmărmurite?

Doar degetele mele mai mângâie pictura muzei

Și le plimbă alunecând și marcând traseul corpului tău.

Noaptea se încurcă în părul meu

Și alunecă precum mătasea prin insomnii,

Sufletu-mi zboară și-și caută refugiu în poala ta,

Să numere stelele și să-și găsească pofta de viață,

Iar în brațele tale, adăpostul durerii mele, se oprește timpul.

Vocea ta trece prin venele mele ca o melodie liberă,

Respir profund și nu-mi mai pasă de nimic altceva,

De tot ceea ce e interzis și de faptul că totul se termină la ivirea zorilor,

Tot ceea ce știu și simt este dincolo de îmbrățișarea iubirii ăsteia.

Am ajuns să te iubesc cu disperarea patimilor infinite

Să te iubesc cu nebunia unei pasiuni necunoscute,

Să-mi placă brațele tale, corpul, chipul, râsul tău,

Să te iubesc, în clipa asta și întotdeauna... pentru totdeauna

Să te vreau acum, să te iubesc fără întârziere,

Să îmi las gura să fie pe deplin a ta

Și să călătoresc în inima mea, unde aud strigând inima ta,

Căci sunt marcată cu lava ta de flăcări care-mi ard sub piele

Și mă consumă lent.

Pune-ți ochii în ochii mei și lasă-i să devină o mare plajă,

Lasă-i să se întâlnească împreună, să vorbească în limba lor,

Hai să trăim acum și să lăsăm lucrurile nepotrivite pentru mai târziu. ~

~ Odine ~

~ Gura unei femei ~

~ Gura unei femei

Este o lume pe care să o descoperi,

Dorință nepronunțată,

Seducție pură.

Gura unei femei,

Știe cum să te cucerească,

Să-ți șoptească cuvinte perfecte,

Insinuante, uneori obscene,

Te întreabă cum îți place, ce îți place,

Te prinde, te captivează cu vocea ei.

Gura unei femei,

Știe cum să te captiveze

Să îți spună la ureche cuvinte încurajatoare,

Să te sărute moale pe obraz, pe frunte.

Gura unei femei,

Este cea te ceartă atunci când greșești,

Dar o face pentru tine,

Care deși e aruncă săgeți ascuțite,

Cuvinte acide,

E menită să te scutească pe mai târziu de rău.

Tot gura unei femei,

Este cea care te sărută,

Te înfășoară, te modifică,

Te hrănește de setea de iubire,

Este alunecare pe cutele pielii buzelor tale,

E daltă pentru anatomia lor,

Le sculptează lovindu-le cu fiecare sărut.

Gura unei femei,

Este somelierul gustului tău,

Te face să le cauți aroma din struguri copți,

Ajunge să-ți servească precum licoarea zeilor,

Să te amețească fără să realizezi. ~

~ Odine ~

~ Ești binevenit în subsolul minții mele ~

~ Am fost întrebată mereu ce este iubirea

Și mereu am zâmbit la gândul că știu ce înseamnă să iubești.

Însă, să descriu exact în cuvinte sau în rime

Ceea ce revigorat viața mea și ce a făcut inima să bată din nou,

E ceva aproape imposibil.

Asta pentru că dragostea este o metaforă,

Care poate fi simțită, trăită și dezvoltată,

În interiorul fiecărei inimi cu o emoție debordantă,

Dar fiecare om iubește total diferit.

Pentru cineva iubirea poate însemna o mașină, o casă,

Însă pentru mine, dragostea înseamnă a trăi să văd zâmbetul tău,

Să mă trezesc cu gândul la tine,

Deși nu vreau nici o parte din tine

Ci vreau să faci parte din mine mereu.

Dragostea pentru mine este o legătură între inimi și sentimente,

Este de a ști, să transformi în suflet, mizeria în culori.

Acolo în interiorul fiecărei persoane unde există un secret,

Unde se găsesc cutii cu temeri, vicii și vinovății.

Căci fiecare inimă are ceva murdar,

Iar în locul ăla greșelile trecutului, nu sunt atât de îndepărtate.

Eu vreau să-ți arăt toată casa mea, o casă cu toate defectele mele,

Vreau să știi tot ce este în mine, în fiecare cameră în care am fost blocată.

Până acum ai văzut frumusețea casei pe exterior

Și grădinile viselor mele,

Dar dacă vrei te voi duce într-un loc pe care l-am vizitat destul de des în ultimul timp.

Acolo nu e mereu lumină, dar nu vreau să existe nici un loc secret,

Să mă cunoști cu părțile luminoase și cele întunecate.

Căci nimeni nu este făcut numai din părți luminoase,

Cu toții avem și părți întunecate unde zac demonii din noi,

Dar dacă ți-e teamă de întuneric, atunci nu ai ce căuta, ca apoi să dai bir cu fugiții,

Însă dacă vrei să vii, ești binevenit în subsolul sufletului meu, al minții mele. ~

~ Odine ~

~ Sunt ”interzisă” în viața ta ~

~ Cum trebuie să te iubesc?

Intrând ca o felină,

Pe furiș în inima ta

Fără să-ți dezechilibrez viața.

Buzele îmi vor aluneca pe chipul tău

Și mă voi pierde în acest Iad,

În care eu devin un mix de senzații

Atunci când mă privești.

Ești febra ființei mele

Cea care mă domină necondiționat

Și pe care o vrei,

Dar sunt ”interzisă”,

Pentru că sunt pedeapsa ta,

Păcatul tău care îți dă speranță,

Pentru că orice îmbrățișare ce o dai, visezi la mine,

Buzele tale de simplu muritor și sărutul,

Nu e ceva spectaculos, dar pentru mine e suficient să pară etern.

Dacă ochii tăi ar fi o mare, tot m-aș arunca

Și nu mi-ar păsa că aș putea să mă înec.

Ce dacă m-aș îneca? Care ar fi problema?

Decât să trăiesc în dilemă și să trăiesc în Iadul de a nu te simți,

Mai bine mă sting cu tine iubindu-te.

Deși știu... sunt ”interzisă”,

Pentru că sunt aventura care vine să te ajute să visezi,

Sunt acel sărut care ți se dăruiește, fără comentarii,

Sunt acel nume care te duce spre alte culmi,

Sunt acea iubire pe care ești nevoit să o negi pentru a îți salva demnitatea

.... Sunt ”interzisă” în viața ta ... ~

~ Odine ~

~ Identitatea mea ~

~ Sunt o femeie, sunt o războinică ce rareori cedează.

Sunt liberă să visez, excesiv de emotivă, sensibilă la emoții,

Dar uneori sunt evazivă, alteori un iceberg,

Însă tot ceea ce fac, fac cu pasiune

Și nu fug de soartă, oricum ar fi ea.

Sunt fiica vântului,

Sunt ca marea, sunt foc,

Îmi trag rădăcinile din libertatea unui cal în galop,

Din crupa timpului, sunt un suflet pelerin,

Iar în lumea asta mă las în voia valurilor.

Alteori sunt precum o barcă de hârtie,

Pierdută în orizont,

Unde cerul se unește cu marea,

Navighez pe ape agitate de furtuni, durere și lacrimi,

Fără vâsle, fără nici un licăr de speranță,

Încerc să ajung la lumina farului ce strălucește în depărtare

Și luminează noaptea din mine ca o Lună.

Dar întotdeauna am un port refugiu,

Care îmi dă îmbrățișarea infinită,

Mă duce în pace, în brațele tale

Și îmi desface piesele sufletului meu,

Ca un curcubeu format din vise și multe culori.

Așa sunt eu, o femeie puternică, cu ochi pătrunzători,

O rebelă de foc, jupuită pe mâini de viață,

Distantă, eterică, care sfidează așteptările de cele mai multe ori,

Cu buze carmin care zâmbește necunoscuților,

Sau o bărcuță mică de hârtie în voia valurilor,

În căutarea falezei unde să ancoreze. ~

~ Odine ~

~ Sărutul ce provoacă în mine încălzire globală~

~ Iubirea asta a ta e o iubire pe care încă nu o cunosc,

E construită ca un far, solidă, pas cu pas, unică.

Aprinzi lumina în marea furtunoasă a vieții mele,

Vii cu puterea ta ca un pilon și mă sprijini

Și mă ondulezi ca o scoică bătută de valuri.

Devii tăcerea vocii mele, crezul meu,

Rugăciunea fierbinte care mă ispitește,

Între bule suspendate în timp.

Doar un minut am nevoie pentru a zbura

Doar o secundă să visez, să înfloresc,

Să mă simt în viață, înainte de a muri.

Ești o nebunie pură, sau poate un blestem,

Adevărul este că ești profesorul care mă face să îmi prăbușesc capul

Și care mă face fericită în același timp.

Astăzi nu vreau dragoste,

Nu vreau complicații cardiace, care-mi aduc dureri de cap. 

Nu vreau mai mult, îmi e deajuns ce trăiesc acum,

Pentru că mă face să mă simt în viață,

Să simt că toată ființa mea arde ca să renască mai puternică.

Nu vreau o existență banală, comună, nu vreau calea simplă,

Prefer demonii și lupta cu fricile.

Astăzi am nevoie de tine, nu de lanțuri sufletești,

Nu vreau legături care să mă strâmtoreze și să nu mă lase să respir.

Poți să-mi legi mâinile, dar nu-mi lega sufletul,

Te poți bucura de prezența mea, dar nu de totul meu.

Astăzi vreau să închid ochii și să te simt lângă mine,

Fără ca măcar să te privesc în ochi.

Vreau să simt focul ăsta care mă arde,

Să simt sărutul tău, care provoacă în mine încălzire globală. ~

~ Odine ~

~ Vino și înnebunește-mă! ~

~ Vino și înnebunește-mă! 

Sărută-mă și oferă-mi focul iubirii,

Fă-mă să mă simt în mâinile tale numai o mângâiere

Și-am să mă predau cu corpul, simțurile și inima.

Vino și înnebunește-mă! 

Fă-mă condimentul vieții tale și susține-mi pasiunea,

Dezbracă-mă de toate scuturile ce le-am ridicat

Și hrănește-mi marea mea de tandrețe.

Vino și înnebunește-mă!

În valuri de lavă fierbinte, fă-mi mintea vraiște,

Poate așa se vor aranja lucrurile altfel,

Căci oricum e numai dezordine în ea.

Vino și înnebunește-mă! 

Dă impulsuri corpului meu prin palmele tale

Fă-mă să simt energia electrică ce mă aduce la viață

Și furtuni de foc vor exploda purificându-mă de un trecut dureros.

Vino și înnebunește-mă! 

Fii surpriza înstelată în noaptea mare

Luceafărul care îmi ghidează existența

Steaua mea polară.

Vino și înnebunește-mă! 

Lasă-ți mâinile să călătorească pe pielea mea

Închide ochii și hai să zburăm împreună,

Să ne sincronizăm în magia numită ”iubire”! ~

~ Odine ~

~ Sunt doar a ta, cântă-mă ~

~ Înfășoară-mi sufletul

Și stinge-mi focul ce m-a epuizat de atâta dor,

Mângâie-mă așa cum numai tu o faci,

Și umple-mi mintea cu sirene,

Cu păduri și flori și lumi unde nu există decât iubire.

Spune-mi că mâine va deveni eternitate,

Că voi trăi ca o ploaie neîncetată de vise,

Că voi privi spre orizont

Și în fiecare zi mă voi naște pentru tine.

Să-mi vorbești încet, căci nu vreau să ne tulbure nimic

Și să mă săruți cu buze uscate de foame continuă,

Să mă duci până la punctul de fierbere,

Căci tu ai scuturat de praf dezamăgirile suferite,

Ai mângâiat tulburarea mentală,

Ai acoperit urmele vechi ale fantomei unei iubiri pierdute.

Te rog să nu mă oprești din iubit,

Să nu mor arsă de dorința ta,

Să mă păstrezi doar pentru tine și să mă găsesc mereu în tine,

Căci sunt doar a ta, un instrument de iubire, cântă-mă.

Dacă voi fi în mâinile tale și voi vibra,

Voi fi un violoncel,

Dacă gura ta va fi deasupra gurii mele

Voi fi un cuvânt de iubire,

Dacă vei fi un tremur pe care să-l gust,

Voi deveni un sărut,

Dacă voi fi un bilețel scris,

Voi fi unul de dragoste,

Dacă voi primi suflarea ta

Voi fi viață, cântec...

Voi putea fi val, nisip, mare,

Voi exista numai știind că te iubesc. ~

~ Odine ~

~ Îți pot fi ”totul” și tot nimicul tău ~

~ Îmi pierd capul pentru muza căreia mă dăruiesc fără întrebări,

Ești un vrăjitor, fermecător și ademenitor,

Din a cărui vrajă nu vreau să mă trezesc.

Plouă cu foc de fiecare dată când mă gândesc la tine,

Plouă cu foc în mintea, de fiecare dată când te simt,

Mă transform în incendiu, încolțești în inima și sufletul meu.

Mă trezesc că ard între foile sufletului în care mă dezvălui,

Transpir în vise când îmbrățișez focul,

Mă aprinzi ca jăratecul Infernului și mă mistui.

Îmi place cum mirosul tău se amestecă pe pielea mea

Și-ți simt prezența înainte de a mă atinge,

Înainte de a îmi pune buzele pe gât sau a-mi șopti în ureche,

Fiecare licăr de lumină e o dorință și nopți magice,

O speranță, o iluzie, un vis, momente de neuitat,

Pe care le trăiesc într-un prea plin

Și vreau să ard în focul pe care îl provoci,

În trupul, mintea, inima și sufletul meu.

Pielea mea vorbește și transmite tandru un limbaj inepuizabil,

Ochii tăi sunt mâinile care îmi dau răspunsul mângâierilor de mătase

Și mă înseamnă pe suflet pe veșnicie să-mi predau inima

Și să dau din aripi fără țintă pe o pajiște plină de petale.

Nu știu ce-mi faci sau cum faci, dar nu am de gând să te întrerup,

Nu-mi pasă de gândești sau cum vei gândi în viitor,

O simplă privire, un cuvânt și chiar tăcerea ta îmi e suficientă,

Căci tăcerea asta întinsă între noi, este a două armate gata de luptă

Ce luptă în cea mai mare bătălie a vieții, bătălia în dragoste,

Unde sunetul spadelor se aude în gurile noastre,

Iar carele de război ard în flăcări în artere.

Să nu mă trezești, nu fără tine, pentru că dacă sunt prinsă,

Vreau să fiu prinsă lângă tine.

Îți pot fi cea mai întunecată dorință sau serenitatea unei zile,

Pot fi cea mai dulce femeie dar și cea mai sălbatică,

Îți pot fi ”totul” și tot nimicul tău. ~

~ Odine ~

~ Când ajungi să găsești diamantul, toate cioburile își pierd importanța ~

~ Hai, vino în fața mea și lasă-mă să te privesc cu atenție.

Ne-am născut să iubim crescând ca o flacără,

Să ajungem mai apoi o cenușă,

Cu un foc ce ne mistuie cu flăcări iluziile.

Încă suntem doi străini care ne descoperim,

O briză de munte cu aromă de iarbă umedă și proaspăt cosită,

Doi nebuni care iubim natura, dar care ne interzice să iubim.

Suntem aerul care ne lipsește, pentru că nu avem timp să-l inspirăm de săruturi,

O tornadă de dorință pură, care devastează fiecare moment cu foamea noastră.

Suntem oxigenul scris cu numele pe cer, forme imateriale captive în trupuri,

Ne abandonăm în ele, dar sufletul și inima noastră aparține altor ființe.

Vino, dar vino și coboară-mă din cer ca pe o stea căzătoare

Și stai o clipă și lasă-mă să te inspir ca pe aerul care mă purifică,

Fără promisiuni goale pline de perfecțiune și fericire veșnică,

Doar cu inima, inima mea care bate în mâna ta.

Voi fi valul care eșuează pentru tine și devină o oază de plăcere,

Flexibilă să fiu aproape cu strigăte de plăcere, sau lacrimi de fericire.

De fiecare dată când pielea mea e lângă pielea ta, simt senzația de arsură

Și sunt pregătită să ard în Iadul de pe pământ,

Ca un foc de tabără într-o armonie perfectă,

Cu inima, trupul, sufletul și mintea, care bate la ușile păcatului,

Doar tu și eu, în lumina nopții,

Să dansăm și să ne transportăm spre nirvana, Rai sau Iad.

Am ajuns să te iubesc într-un mod în care nu aș fi crezut că poți iubi pe cineva.

Dacă va fi menit să fie, va fi, iar vântul va sufla în favoarea noastră,

Dar dacă nu, atunci nu mai vreau să sufăr din dragoste.

Cea mai frumoasă parte a vieții este când ajungi să găsești diamantul,

Căci atunci toate cioburile de sticlă spartă la care ai ținut atât, își pierd importanța. ~

~ Odine ~

~ Am devenit o oarbă care te urmează și te invit să orbești alături de mine ~

~ M-ai făcut să concep păcatul de eliberare a dorinței,

La fel de pur ca o rugăciune care mă apleacă de spate

Și mă face să implor toți sfinții în toate rugăciunile posibile.

Am ajuns din războinica ce se lupta și cu morile de vânt,

Să mă predau ca o armată de soldați, unei singure persoane.

Ești un potir care hrănește zeul nemuritor din mine,

Cu pasiune, dorință și cele șapte păcate de moarte,

Un sculptor care mă modelează în mâinile sale

Și lovește cu nicovala măruntaiele mele, fără să simt durerea.

Toată senzația asta de visare,

De a mă pierde în lumina ochilor tăi,

De a întâlni paradisul de pe buzele tale,

De a savura fiecare centimetru al pielii tale,

Încet, dar lacom, ca Iadul care mă arde sub atingerea ta,

Să ajungă singura mea legătură de viață și speranță.

Îmi aparții, fără să fii al meu și asta pentru că ai anumite părți ale mele,

Iar tu ești parte importantă din sufletul meu,

Mă ai, dar nu mă simți, te simt, dar nu te am.

Uneori am iluzia că te aud vorbind ca un ecou în urechea mea,

M-ai transformat în ceva ce nu îmi mai aparțin,

M-ai transformat într-o oarbă care a uitat de visele mele și am ajuns să le urmez pe ale tale,

M-ai transformat într-o oarbă care a uitat cine este și am devenit femeia care o vrei tu să fiu,

Am devenit o oarbă... pentru că te-am căutat tot timpul în altă parte decât erai,

Am devenit o oarbă, dar una care te urmează și te invit să orbești alături de mine. ~

~ Odine ~

~ Vreau să fim la timpul prezent ~

~ Am fost o adiere de nisip,

Valuri de respirație în ocean,

Ziduri de piatră lovite de ape,

Incendiu înainte de zbor.

Am fost râuri în vârtejuri de foc,

Am fost gheață fierbinte,

Nori volatili de oțel,

Căderi de cascade în aer,

Vapori de piatră eternă.

Am fost valuri de suspine,

Uragane în deșert,

Bule de intervale îngropate în timp.

Am fost murmur de lavă,

Cenușă spulberată în vânt,

Am fost și carbon și diamant, negru și alb,

Înălțare și cădere, Rai și Iad,

Am fost tu, am fost eu, gânduri și sentimente.

Nu am fost apă, aer, pământ și foc,

Am fost toate dintre ele... și mult mai mult,

Iar în timp ce lumea a continuat să se rotească,

Eu am continuat să dansez desculță,

Pe sunetul bătăilor de vise.

Nu vreau decât să fim la timpul prezent,

Să te iubesc dimineața înainte de a te trezi,

Să-ți simt sărutul intens și cald pe buzele mele,

Vreau să te simt în preaplinul inimii mele,

Vreau universalitatea iubirii,

Vreau să-ți colecționez visele înainte de a te trezi

Și prin vise să trăiesc în viață. ~

~ Odine ~

~ Inima mea e un loc special ~

~ Inima mea e un loc special

De la cea mai profundă dorință

La cel mai întunecat loc al durerii.

Ascultă-i balada care o cântă,

Închide ochii și visează și tu alături de ea,

Căci inima mea e specială,

Un loc ce va putea fi întotdeauna umplut

De tone de momente cerești...

Să nu uiți asta niciodată.

Îți simt mirosul cum pătrunde în esența mea

Și întră profund în fiecare por al pielii mele,

Mă uit în ochii tăi în infinit și fiecare privire,

E o cotitură de explozii incoerente în ochii mei.

Îmbrățișez melodia calmă cu o sete incompletă,

Înot în apele întunecare de foc și lavă,

Unde îmi găsesc vocea interioară

Și te ating... te ating fără teamă

Și tremur cu fiecare celulă, cu gânduri întortocheate,

Trasând un drum pe care pășesc oarbă.

Lumea de ieri nu mai există,

Cea de ieri dispare, iar cea de azi fuzionează cu tine,

Cu arome care dărâmă și reconstruiesc ceea ce sunt cu adevărat.

Și cu toate că tu nu vrei să faci parte din nebunia mea,

Te miros, te văd, te aud, te ating și îți simt gustul
Și îți fac loc în inima mea. ~

~ Odine ~