Fiecare colț de stâncă, fiecare bucată aspră din mine...
Ochii tăi sunt ca o ploaie care alunecă repede,
Mă inundă cu pasiune și sentimente noi care mă bulversează
Iar haina pielii tale îmi acoperă sufletul care se oferă
fără rezerve...
Cutremurul din tine care apare atunci când mă iubești
Se transformă în atingeri delicate ce nu vor să strivească
parfumul trandafirului...
Între sufletul tău și al meu este o poezie, iar buzele
poartă rime,
Pe care mâinile noastre le întrepătrund cu inimile
Și care înflorește după ce îl aduci la viață cu săruturi,
Cu buzele care sunt pline de viață și sete.
Cuvintele tale cad ca niște diamante pe pielea mea
Și le simt ca o catifea ce-mi provoacă amețeală,
Pielea ta îmi seduce simțurile și le topește ca pe o gheață
Sunt o păpușă necreată până acum și însetată de dragoste,
Pe care numai Dumnezeu știe să o manevreze atât de ușor...
și tu.
Să nu-mi ceri vreodată să îmi iau rămas bun,
Pentru că în fiecare clipă, în mintea mea ești prezent
Și corpul meu se cutremură numai când aude numele tău.
Să nu-mi ceri vreodată să te uit, pentru că nu aș avea cum,
Pentru că te-am iubit și te iubesc sub toate formele,
Pentru că iubirea asta care o simt nu cunoaște sfârșit,
Nici moarte și trece dincolo de ea, pentru că vine din
suflet,
Iar ceea ce vine din suflet, trăiește în eternitate.
Lasă-mă să mă îmbăt cu tot ceea ce e interzis, cu tot ceea
ce transmite pielea ta,
Pentru că m-ai învățat să trăiesc cu tine și cu tine voi
trăi
Deși totul e potrivnic și ridică între noi ziduri,
Căci te am pe tine, mâinile și corpul tău, care e păcatul
meu preferat
Și restul nu mai contează, pentru că tu și eu suntem
perfecți și interziși
Doi poli opuși care se atrag, indiferent de ceea ce este
între noi. ~
~ Odine ~