~ Să dăm vocea pe minim și s-ascultăm doar vocea inimii! ~

~ Am învățat să visăm că ne iubim,

Am învățat să visăm și că lumea este a noastră.

Am învățat să fim liberi și să ne sprijinim reciproc.

Ne-am uitat în vise, în fiecare mic colț al vieții tale ... al vieții mele...

Uneori suntem naufragiați printre propriile gânduri

Că uităm că mâinile noastre sunt, dezbrăcate, ele mângâie viața pe care, ca o ofrandă dulce, o dăm ...

Și de aceea o să te iubesc până când am să mor ...

De aceea îți voi da până la ultima mea respirație; carnea mea, tremurătoare și arzătoare,

Care dorește să te simtă (pe tine) până când se diluează (cu mine),

Devenind spirit și piele !

Noi, încercăm doar să călătorim pe marea asta a vieții,

Să scriem povești pe nisip

Și visăm, așa cum visează copiii,

Atâtea lucruri, cum doar noi doi ... știm!

Desfă-ți aripile și ridică-mi picioarele de pe sol,

Vreau să zbor lângă tine,

Vreau să dorm lângă tine, până la sfârșitul timpului,

Să visăm amândoi sus, printre norii albi printre ceruri,

Unde ochii noștri nu văd războiul ăsta nevăzut al unei lumi nebune,

Hai acolo unde pielea este cea care are ultimul cuvânt,

Hai să dăm vocea pe minim și s-ascultăm doar vocea inimii! ~

~ Odine ~

~ Misiune îndeplinită! ~

~ Nu mă interesează ce faci pentru a îți câștiga existența,

Vreau să știu pentru ce suferi

Și că ai îndrăznit să visezi să îți întâlnești jumătatea inimii atât de râvnită!

Nu ma interesează ce vârstă ai, sau cât de bătrân ești,

Vreau să știu dacă ai risca să te arunci ca un nebun pentru iubire,

Pentru visul tău, în aventura asta care te face să te simți în viață!

Vreau să știu dacă ai putea să te așezi lângă durere, a mea sau a ta,

Fără a simți nevoia de a te ascunde, sau a o ascunde!

Vreau să știu dacă ai putea să fii veselie, a mea sau a ta,

Să fii grijuliu, atent, dar în limitele ființei umane!

Vreau să știu dacă ai dansa cu părțile sălbatice din tine,

Să lași extazul să te umple din vârful capului, până la degetele de la picioare!

Vreau să știu dacă ai putea trăi cu eșecul meu sau al tău

Pe marginea prăpastiei, în strigătul lunii pline argintii!

Nu mă interesează, pe cine ai cunoscut sau ce ai făcut până în momentul ăsta,

Vreau doar să știu dacă ai sta în mijlocul focului alături de mine, fără să dai înapoi...

 Nu mă interesează ce, unde, cum, sau alături de cine ai învățat în viață,

Vreau doar să fiu ceea ce te susține în interior, atunci când toate celelalte se prăbușesc în afara ta...

Vreau doar să știu dacă poți fi singur tu cu tine și dacă îți face plăcere compania ta în momente de singurătate!

Nu mă interesează nimic din trecut, mă interesează prezentul meu și al tău,

Mă interesează să ne simțim unul altuia bătăile și durerile inimii, unul în inima celuilalt,

Mă interesează că ai avut curajul să îți întâlnești jumătatea geamănă,

Și că împreună avem de îndeplinit o misiune aici, pe pământ și acea misiune e dragostea! ~

~ Odine! ~

~ Elixir divin ~

~ Cu tine mă simt ca o pasăre cu aripile întinse, liberă ca vântul, plimbându-se prin realitatea vieții,

Alerg, dansez, iar cerul mă privește, Soarele îmi zâmbește și aerul mă mângâie!

Suntem lut și apă, iar când mâinile tale îmi sculptează silueta îmi frământă sufletul, existența,

Scoate din mine un amalgam de lumină și umbră și mă transformă într-o flacără vie,

O flacără de aur care izbucnește dintr-un trup arzător, precum o cascadă.

Mâinile tale fac artă, transformă mângâierea în cântec,

Iar cu atingerea lor, pun muzică în pieptul meu

Și corpul meu devine cel mai bun instrument, ce scoate sunete divine!

Când îmi săruți pielea, scrii versuri, îmi zgudui aerul care îl respir,

Pui foc între bătăile inimii mele... ca o otravă ce se răspândește peste tot în trupul meu!

Mă duci în acel loc infinit care mă face să mă cutremur și-mi deții fiecare centimetru de piele,

Pătrunzi prin fiecare por, inundându-mi ființa, care bate, trăiește și respiră doar pentru tine,

Esența a ceea ce sunt, simt, simplu, extraordinar, ca femeie!

Amândoi ne condamnăm să supraviețuim împreună și fără teamă,

Pentru a ne crea propriul univers, tu ca și cuvânt, eu ca și cârmă,

Călătorind mână în mână, dintr-o constelație într-alta ca ființă și formă,

De nedespărțit, ca notă și cântec, parteneri de crimă,

Simțind gustul vieții, ca un elixir divin! ~

~ Odine ~

Ți-ai întâlnit sufletul geamăn sau sufletul din oglindă ?

Lovers don’t finally meet somewhere. They’re in each other all along.” – Rumi 

       Flacăra geamănă sau sufletul geamăn este o persoană cu care sunteți destinați să vă simțiți conectați la un nivel fizic, emoțional, mental și spiritual. Flacăra  geamănă reprezintă prietenul sau iubitul vostru în această viață. El sau ea este catalizatorul creșterii spirituale și oglinda dorințelor, nevoilor și temerilor voastre profunde.                 Flacăra geamănă vă va reflecta toate umbrele interioare, dar și cea mai adâncă frumusețe și putere interioară. În acest fel, flacăra geamănă vă ajută să evoluați emoțional, psihologic și spiritual.

     Îmi place să mă refer la flăcările noastre gemene ca la niște  suflete oglindă, deoarece acestea reflectă  cele mai adânci nevoi, dorințe, vise și elemente din umbră ale sufletelor noastre.

       Mitul sufletului geamăn a fost descris pentru prima data de filozoful grec Platon. Acesta apare în lucrarea sa intitulată „Banchetul”. Cu ajutorul unuia dintre personajele sale, Platon scrie că, în vremurile antice, oamenii erau ființe androgine, cu trăsături atât feminine, cât și masculine, trăind în cuplu, uniți la propriu, spate în spate, având o singură inimă.

      Androginii nu erau printre favoriții zeilor care, invidioși pe fericirea lor, au decis să îi separe, fiecare păstrând însă din caracteristicile perechii sale. De atunci, fiecare om rătăcește pe Pământ în căutarea jumătății sale, sperând ca, la un moment dat, va ajunge să formeze din nou un tot unitar alături de iubirea sa.

    În Dialogul despre iubire din „Banchetul” lui Platon, Socrate, ca om al cunoaşterii, analizează iubirea dintre un bărbat şi o femeie. El vede acest tip de iubire doar ca pe un mijlocitor, un „daimon”, între om si Dumnezeu, între pământesc și divin.

     Se spune că sufletele gemene au trăit o iubire intensă într-o altă viață, iar acum, când se reîntâlnesc în viața actuală, își continuă acea iubire. Așadar, dacă ai amintiri inexplicabile, ți se pare că îl ști de undeva, dar nu îți aduci aminte de unde, șansele sunt destul de mari ca el să fie sufletul tău geamăn.

      O descriere a unei astfel de uniuni avem în romanul „Nuntă în cer” al lui Mircea Eliade, în povestea de dragoste  dintre Mavrodin si Ileana: „este cu putinţă o regăsire desăvârşită în îmbrăţişare, ca şi cum ai cuprinde – pentru întâia oară – o altă parte din tine, care «te încheie», te completează, revelându-ţi altă experienţă a lumii, îmbogăţită cu noi, alte dimensiuni… De fapt, cunoaşterea desăvârşită a trupului Ilenei nu-mi revela ceva pe care îl posedam, ceva care imi aparţinea, ci imi revela propria mea fiinţă, făptura mea minunată, perfectă şi liberă. În clipele acelea fulgerate, un mare Om, cosmic şi viu, creştea din taina şi cu trupul Ilenei… Dar simţurile mele erau atunci altele; nu mai cuprindeau volume si linii, nu mai recepţionau senzaţii şi emoţii, ci parcă toate se topiseră împreună, într-o singură inimă de foc, şi, căzut din raptul acela suprem, nu mai intuiam decât o prezenţă, din care nu mă puteam smulge… Cât de luminoasă îmi apărea atunci moartea!… Simţeam că suntem foarte aproape de ea, iar făptura aceea cosmică şi liberă, născută din îmbrăţişare, este, ea însăşi, moartea noastră, şi ea nu poate fiinţa decât printr-o totală abandonare a cărnii, printr-o definitivă ieşire din noi… De ce n-aveam curajul să rămânem pentru totdeauna împreună, legaţi într-un singur corp cosmic? Nu mă gândisem până atunci la supravieţuirea sufletului, socotindu-mă apt numai pentru realităţi concrete. Dar am ştiut de atunci că nici un om n-ar putea supravieţui aşa cum este, rupt în două, singur. Viaţa are sfârşit aici, pe pământ, pentru că e fracturată, despicată în miriade de fragmente. Dar cel care a cunoscut, ca mine, desăvârşita integrare, unirea aceea de neînţeles pentru experienţa şi mintea omenească, ştie că de la un anumit nivel viaţa nu mai are sfârşit, că omul moare pentru că e singur, e despărţit, despicat în două, dar că printr-o mare îmbrăţişare se regăseşte pe sine într-o fiinţă cosmică, autonomă şi eternă…”

      12  SEMNE că ți-ai întâlnit sufletul geamăn:

      Simți un sentiment ciudat, inexplicabil de „recunoaștere” când întâlnești persoana. Acest lucru s-ar putea manifesta ca déjà vu sau sentimentul că vă cunoașteți din totdeauna. Apar sincronicități și te uiți des la ora 11:11.

            Ai stabilit o legătură imediată, intensă cu această persoană, care este în același timp  șocantă.

         Ai sentimentul că această persoană va juca un rol foarte important în propria dezvoltare, fără a ști când, de ce sau cum.

          Te simți ca „acasă” atunci când ești cu această persoană și te simți în siguranță.

           Poți fi tu așa cum ești fără să te prefaci sau să pari altceva decât ești.

          Flacăra geamănă te face  o persoană mai bună, iar tu la rândul tău, o faci pe ea o persoană mai bună.

           Sunteți empatici unul cu celălalt și știți că totul ține de energia interioară.

           Simți ca și cum ai așteptat această persoană întreaga ta viața și în sfârșit

 ai găsit-o.

           Aveți o conexiune puternică și vă reflectați reciproc valorile și aspirațiile vieții.

          Oricât de mult ai încerca să nu fii cu această persoană, cumva Universul vă va aduce împreună mereu.

           Puteți vorbi sincer despre orice subiect fără să vă fie teamă.

           Împreună aveți un țel mare în viață de îndeplinit.

         De asemenea, între sufletele gemene exista un grad înalt de înțelegere și empatie. “Deseori nici nu este nevoie să îi vorbești, deoarece sufletele voastre sunt acordate între ele la nivel telepatic, îi cunoști gândurile și simțămintele în mod intuitiv”!

https://mariamagdalenasanctuary.wordpress.com/2018/03/19/ti-ai-intalnit-sufletul-geaman-este-doar-un-mit-sau-realitate

~ Te absolv de orice păcat! ~

~ Ca un popor nomad,

Toate celulele mele îți caută pieptul, pământul promis,

Să-mi ridic templul de cuvinte pline de iubire.

Îmi populezi mintea cu chipul tău,

Iar focul din privirea ta

Îmi arde carnea ca și cum ar fi pusă pe grătar!

Sunt lut în mâinile tale,

O entitate arzătoare în nevoie de dragoste,

Care arde în mine până mă va transforma în cenușă.

Îmi dai viață, mă omori și mă resuscitezi din nou și din nou,

Mă pierd și nu văd nimic altceva decât chipul tău plin de dorință.

Pasiunea mă ridică până la cer,

Promit din inimă, că sentimentele mele vor fi întotdeauna un stimulent de a urma viața,

Acea linie plină de magie!

Te iubesc infinit fluturele meu, zborul mângâierii de lumină,

Porți gustul secretelor care le ascunde corpul meu,

Iar eu poezia buzelor tale pline de poezie, versurile trupului tău,

Am creat propriul nostru univers, suntem notă și cântec,

Ai dat suflare unei păsări rănite și...

Te absolv de orice păcat, că scrii în mine poezia eternă a frumuseții iubirii! ~

~ Odine ~

~ Contaminează-mă cu tine! ~

~ Nimeni nu va ști niciodată ce trăim,

Doar noi doi știm despre dragostea noastră, 

Nu există fotografii sau imagini ale acestora,

Pentru că ele sunt în mintea și inimile noastre ..

Corpurile noastre nu dorm împreună,

Dar mintea noastră face dragoste constant ...

Fiecare gând este iubire, fiecare secundă este pasiune și fiecare oră este durere.

Nu știu ce suntem, dar știu ce simt

Tu ești singurul care îmi știe partea întunecată,

Dar și cel mai bun remediu.

Îmi spui că trupul meu te incită la păcat...

Sunt un înger în mintea ta, 

Dar un demon în brațele tale,

Eu sunt amestecul pe care îl iubești.

Mă dăruiesc ție în trup și suflet, 

Pasiunea pe care o simt este atât de puternică

Că mi-e teamă să nu mă pierd în brațele tale.

Scoate-mi pielea, infectează-mă cu tot ceea ce însemni tu,

Vreau doar să mă săruți, să-mi stingi focul 

Vreau doar să mă contaminezi cu tine,

Chiar de ar fi să mor, ar fi cea mai frumoasă moarte,

Dacă mai întâi mi-ai oferi o îmbrățișare sălbatică

Nu mă interesează ce s-ar putea întâmpla! ~

~ Odine ~

~ Artera prin care trece sângele meu ~

~ O furtună se aude afară,

Vântul suflă din greu,

Un fulger sălbatic a tăiat cerul 

Și tunete violente se aud la distanță.

Natura e furioasă,

Dar nimic nu se compară cu corpurile noastre,

Care atunci când se întâlnesc, se iubesc cu o pasiune înflăcărată, 

Cu dorința de a fuziona, într-un singur corp, un singur suflet ...

Creând propria furtună,

Furtuna noastră de dragoste!

Dacă aș putea să-mi deschid pieptul să te asurzească bătăile inimii ce le simt,

Dacă aș putea să-mi împart gândurile și să te fac să călătorești prin mintea mea,

Să vezi cum mă simt,

Cum mă faci să mă simt fragilă într-o lume a giganților

Tu care mă înalți atât de mult,

Tu, care-mi vorbești despre cer într-un alt univers,

Tu care vorbești cu mine și pentru mine,

Cel care mă pierde pe buze!

Simt că te iubesc, cu o iubire care mă sufocă,

Ești artera prin care trece sângele meu,

Îți cunosc mâinile și trucurile.

Și știu modul tău de a "mă iubi",

Îți cunosc vocea înainte de a te cunoaște,

Căci te-am auzit până la ceruri și dincolo de ele,

Știu despre dragostea ta și despre întoarcerea n viața asta, 

Căci suntem jumătate din ceruri și jumătate din iad, păcat și pocăință! ~

~ Odine ~

~ De la A la Z ~

~ Amor, artistul ce mă face să vibrez în culori,

Bucurie pentru sufletul meu, buze arzătoare,

Calmul și liniștea îmi ești, dar și calamitate și cutremur,

Dragoste, dorință anormală, delir,

Eros, zeul iubirii mele ești tu,

Focul fierbinte ce mă purifică în toate stările,

Gura ta, cu gust de mere caramelizate,

Haina sufletului meu,

Iubire, inimă caldă și nebună, 

Joc periculos pe pielea mea, ce arde,

Kamikaze al poftelor mele,

Lacătul ce-mi ține inima ferecată,

Mâinile care mă ridică în lumi necunoscute,

Nebunie, neastâmpăr, nechibzuință, nelegiuire, demență,

Ochii ce mă dezbracă din priviri,

Pragul din Infern și Rai, Paradis,

Răsfățul sufletului, respirație caldă pe gâtul meu,

Sărutările ce mă țin prizonieră într-o pasiune aprinsă,

Șoapta ce mă aprinde,

Tornada și totul meu, tremurul ființei mele,

Țipete de fericire și extaz,

Urme rămase după noapte sălbatică,

Visuri ce nu credeam că le pot visa,

Zâmbete în ochi și zbor spre zări senine,

Te iubesc de la A la Z legea mea, singura mea lege,

Pentru care voi lupta cu trup și suflet și voi câștiga fiecare bătălie! ~

~ Odine ~

~ O dragoste care nu este doar un sentiment, ci și creație! ~

~ Mi-e teama să te mai scriu știi?

Mi-e teamă că nu știu cum să descriu ceea ce simt în doar două cuvinte,

Mi-e teamă să  mai aștern cuvinte,

De parcă în viața mea trăiesc o mie de bucăți,

Care sunt cusute și mă îmbrățișează,

Cu gânduri nelegiuite, ce îmi flutură în minte

Toate acele acele dorințe, în care vreau să fac cu tine, 

Tot ceea ce am făcut deja, de atâtea ori. 

Vreau să repet, mângâierile adânci și să disec conștiincios, buzele tale,

Cu sărutări pe care dorința le provoacă,

Să-ți aud inima bătând, să simt muzica mea!

Vreau să-ți  admir figura zveltă ca un stejar alb,

Viteaz, curajos și chipul acela sculptat, cu mâinile divine,

Tu, esență, a omului de pe pământ,  lumină în întuneric, naștere și speranță!

Vreau să mă adăpostesc în haina îmbrățișărilor tale,

Să simt aroma intensă a buzelor tale,

Fără grabă, durabil, etern, de neuitat!

Vreau să fiu acolo, unde mâinile se împletesc, iar săruturile amorțesc,

Lângă tine, acolo unde totul este compensat cu soliditatea iubirii,

Ce îmi liniștește întotdeauna sufletul!

Numai cu tine recunosc pasiunea, pe care azi o exprim în poezii

Și pe care ți le dedic cu sufletul

Și cu mâinile mele care cânta versuri, cântând calea vieții mele

Înfășurată între sărutări și sub mângâierea îmbrățișărilor în care mă adăpostesc!

Visurile tale și ale mele sunt unite, conectate și bat pentru o legătură inseparabilă,

O dragoste care ne priește, întotdeauna gata să se deschidă ca o floare în primăvară,

O dragoste care nu este doar un sentiment, ci și creație

Și care îmi umple sufletul prețios ce îmi locuiește

Cu bătăi de inimi care dau viață sufletului, umplând ființa de o dragoste infinită,

Căci te-am căutat, te-am căutat și așteptat prea mult timp, până s-apari! ~

~ Odine ~

~ Vreau să fiu teorema ta, să găsești sub pielea mea rădăcina pătrată! ~

~ Într-o zi ai intrat în viața mea și mi-ai scuturat inima de praf,

Iar acum... sunt beată de tine și de pasiunea pentru tine

Și mă uit la sufletul tău lângă al meu, care se mângâie, se sărută, se iubesc ... 

Cu tine am rupt lumea,

Mi-am asumat toate riscurile și pericolele posibile,

Am mers sub linia subțire dintre rațiune și emoție,

Am simțit mirosuri ciudate în diferite puncte ale planetei.

Nu a fost timpul, a fost momentul,

A fost chimie, cu tine sufletul meu a explodat.

Voiam doar sa fug, sa las o furtună  în spate,

Apoi ai venit tu, mi-ai întins o mână  și mi-ai spus:

“Ridica-te, iar dacă nu poți,  ia-ma cu tine”,

Iar de atunci îți aparțin doar ție!

Mâinile mele când te scriu te mângâie, 

Buzele mele între versuri te sărută,        

Și iau o parte din tine ... 

Mă îmbrac ca o muză, pentru a încolți în cuvinte senzațiile,

Simt că mă respiri, că mă atingi 

Subtil și încet, încât mă gândești, îmi șoptești deși nu te ascult ... 

Vreau să fiu teorema ta,

Să găsești sub pielea mea rădăcina pătrată,

Degetele tale să fie stiloul ce rezolvă funcția erotică geometrică,

Să găsești fracția pe spatele meu, adăugând sărutări.

Vreau să iubesc matematica așa cum îți iubesc mâinile,

Chiar dacă nu înțeleg nimic despre aritmetică,

Dar vreau să-mi fii soluția exactă, a algoritmului iubirii! ~

~ Odine ~

~ Așa vreau să te iubesc! ~

~ Îmi simți iubirea din mine, o îmbrățișezi și o provoci,

Cunoști acea nebunie care mă gâdilă în interior de-mi oprește timpul și spațiul

Îmi aprinzi buzele, sufletul și inima, semănându-mi ființa ta,

Pentru că știi că te iubesc așa cum ești, știind că iubirea însăși mă va elibera de orice altceva.

Mă arunci în prăpastie, ca să mă regăsesc în tine și prin tine și tu prin mine,

Arzi trecutul să pornim totul de la zero, din acel moment aparte,

În care ne umplem cu dragoste fără să ne prefacem înlănțuiți,

Doi iubiți care își dezbracă povestea în cele două cuvinte ”te iubesc!”.

Apare în fiecare zi peste tot,  în interiorul meu și sub pielea mea, în gând constant, 

În urmele tale pe care le-ai lăsat pe mine ...

Trăiești în zilele și nopțile mele, în bucuriile și melancolia mea, 

Te iau în zilele mele însorite sau ploioase,

Ești în nopțile mele lungi și în tăcerile mele prelungite, 

Tânjesc după prezența ta din interiorul meu care mă aprinde și mă cutremură!

Îmi place misterul tău ... 

Modul tău de a fi, surprizele tale și mofturile tale

Îmi place tot ceea ce nu știu despre tine! 

Așa îmi place, de când te-am cunoscut ... 

Chiar dacă uneori mă deranjează și mă intrigă,

Pentru că arzi sub pielea mea ... Indiferent unde mă aflu ... 

Indiferent ce se întâmplă ... Pur și simplu pentru că ești tu!

Liber, cu aripi, fără legături, nebun, visător, pentru că te iubesc așa cum ești, 

Fără reguli sau motive ... și așa vreau să te iubesc! ~

~ Odine ~

~ Am ales dragostea, pentru a simți viața în fiecare bătaie a inimii! ~

~ Atinge-mă și trăiește în corpul meu,

Reamintește-i pielii mele încântarea atingerilor tale,

Sărută-mă ca și cum m-ai săruta pentru ultima oară,

Atunci când nu vrei să separi sufletul de buze!

Ești acel fulger al iubirii care zboară,

Nectarul delicios impregnat cu pasiune și nebunie,

Refugiu pentru zilele în care nu voi primi sărutul tău,

Speranța buzelor pentru întâlnirile viitoare,

Adâncitura în carne, care arată iubirea devenită artă,

Și strălucirea sufletelor noastre eterne.

În venele tale curge sângele care îmi hrănește pasiunea,

Dragostea disperată și infinită, ce curge ca un foc aprins, aerul pe care îl respir!

Îmi place tot ceea ce nu știu despre tine! 

Așa îmi placi, de când te-am cunoscut ... 

Atât de mult, încât te-am pus într-un colț al sufletului meu ... 

Să arzi sub pielea mea ... 

Indiferent unde mă aflu ... 

Indiferent ce se întâmplă ... 

Pur și simplu... pentru că ești tu!

Vreau să fac cu tine tot ceea ce am făcut deja, de atâtea ori,

Vreau să repet, mângâierile adânci și să disec conștiincios buzele tale, cu săruturi.

Gânduri nelegiuite flutură în mintea mea, 

Acele dorințe, ce călătoresc pe trupul tău,

Pe care dorința le provoacă, ca să-ți aud inima bătând. 

Ești excepția a tot ceea ce am spus că nu voi face niciodată,

Ai devenit proprietarul poeziilor mele

Și mi-am deschis ușile sufletului, cum nu mi-am imaginat vreodată,

Ți-am oferit spații ale pielii mele pe care nu le-a atins nimeni

Și am ales să te iubesc, nebună,

Am ales dragostea, pentru a simți viața în fiecare bătaie a inimii! ~

~ Odine ~

~ Te iubesc, autentic! ~

~ Te iubesc autentic!

Îl desenez pe cer și-l șoptesc plin de dor, în zbor,

Să invadeze cerul și să sfideze gravitația,

Soarele să strălucească mai puternic, iar Luna să fie mai clară.

Te iubesc autentic!

Și-o să trimit o pasăre să-ți spună că o ființă te iubește,

Cu o dragoste desculță, austeră, adevărată,

Ce traversează poteci șerpuitoare, țesute de mărăcini,

O dragoste autentică,

Fără teamă, fără îndoială, fără fracturi,

Cu un suflet ce strălucește în nopți întunecate!

Dragostea mea e autentică, nu conține etichete,

Ea înalță trupul, dezvăluie adâncul și nu cunoaște decât inimile,

O lume a mea și a nebunilor ca mine, care spun povești,

A mea și a câtorva, care cred într-un sentiment nebun,

Nebuni care știu să iubească,

Să viseze între transpirație și pasiunea care arde!

Da, iubesc autentic, pe lângă un cimitir plin de viteji,

Asta este crezul meu, acea magie pe care o livrez mereu,

În fiecare moment când îți spun ”te iubesc”, chiar și atunci când nu vrei să îl auzi,

Căci iubesc autentic, cu un ”te iubesc” suspinat din suflet,

Un cuvânt atât de imperfect, pentru că lumea este o iluzie,

Până când cineva vine, îți atinge inima, îți umple gândurile și îi dă un sens! ~

~ Odine ~

~ Ești visurile mele devenite realitate și viața mea care a devenit un vis! ~

~ Pielea mea este îmbrăcată în haina tăcerii,

Iar din gâtul meu ies fluturi atunci când gura ta mă invadează...

Slavă cerurilor, glorie Iadului, căci din carnea noastră sângerează păcate!

Uneori simt cum și ploaia mă arde,

Că focul mă rănește, dar durerea mă ajută,

Simt că rugăciunile sunt blesteme,

Iar furtunile cu tine mă calmează!

Uneori simt, te simt, simt cât de mult te iubesc

Și simt cum și tu mă iubești,

Te simt cum mă simți și îmi umpli sufletul,

Iar toate simțurile astea se simt între ele.

Îți simt atingerea și gândurile,

Îți simt mirosul și gustul și intențiile.

Te simt continuu în dorințe și plăceri,

Mă simți înnebunită de noi!

Simt că totul se potrivește,

Că tu ești somnul meu, chiar dacă uneori mă faci să fiu o insomniacă,

Că tu îmi ești iubit, că ești acel ceva ce îmi atinge inima,

Îmi ești tandrețe, dorință și pasiune,

Dar în același timp, calm și siguranță în mijlocul nerăbdării mele,

Îmi ești foc, magie și viață, o nebunie intensă care îmi invadează visurile,

Tu ești harta, busola și destinul meu, antidotul și poțiunea mea minune,

Vreau să mă iubești până la ivirea zorilor și să îi permiți nopții să devină veșnică,

Căci ești visurile mele devenite realitate și viața mea care a devenit un vis! ~

~ Odine ~

~ În sufletul meu există mai multă nerăbdare, decât în ​​zâmbetul unui înger, care îl iubește pe Dumnezeu la nebunie! ~ Odine ~

~ Tu ești furtuna de care are nevoie viața mea să fie calmă! ~

~ De ce te uiți la mine așa? 

Privirea ta mă seduce și mă face să văd un orizont pe care nu l-am văzut 

Tu mă înfășori într-o mare de iubire și pasiune. 

De ce te uiți la mine așa? 

Tu cel care mi-ai acaparat inima și mi-aiu umplut-o de dorințe. 

De ce te uiți așa la mine? 

Nu am de ce să-ți dau, decât inima mea și trupul meu plin de 

dorință , pe care ți-l dorești și vreau să ți-l dau. 

De ce te uiți așa la mine? 

Faptul că ai fantezii, mă implică și pe mine în visele tale și mă face să visez. 

De ce te uiți așa la mine? 

Știu că îți place, îți văd în ochi atracția și tot ceea ce simți. 

De ce te uiți așa la mine? 

Cu acest aspectul tău obraznic, fără urmă de rușine, arogant, plin de furtună și uneori cu răutate.

Nu este nici o rușine. 

Știi, chiar vreau să te iubesc. 

Tu creezi curaj în mine și-ți dăruiesc totul,

Căci tu ești pentru mine, ceea ce este mâine pentru ziua de azi,

Orizontul, pentru răsăritul de Soare,

Atracția, pentru dorință, magia pentru vise

Și te urmez mereu, fără teamă, fără prejudecăți,

Pentru că inima mea bate pentru tine,

În tine imperfecțiunea mea se potrivește perfect,

Pentru fiecare privire a ta care sapă în mintea și sufletul meu

Și îmi cere să te aștept,

Căci ea îmi spune că tu ești furtuna de care are nevoie viața mea să fie calmă! ~

~ Odine ~

~ Toate cicatricile au dispărut sub atingerea buzelor tale! ~

~ Suntem, în fiecare colț al universului,

Noi suntem tot ceea ce există și ce nu,

Suntem spațiu și goliciune, mister.

Suntem lumina care călătorește țesând țesătura vieții,

Suntem norii în tunet, nebuloasele, stelele, galaxiile,

Suntem motivul final care inundă tot ce există,

Noi suntem tăcerea în primul rând,

noi suntem căile pe care nimeni nu le-a explorat, magia ...

Suntem viață, ne zgâlțâim, ne târâm, ne iubim, zburăm, înotăm, suntem vieți,

Suntem dragostea care ordonează totul,

Suntem învățăturile pe care le purtăm și cele pe care trebuie să le presupunem,

Noi suntem mâna care a construit totul,

infinitul ...

Suntem ființa pe care noi toți suntem, 

Omniscient, omniprezent, omnipotent,

Noi suntem cei care nu ne vom opri niciodată, sfințenia ...

Suntem ceea ce depășește timpul și spațiul,

Demiurgi, profesori, meșteri superiori, factori de decizie, întrebări incomode ...

Suntem ceea ce epuizează fiecare cuvânt,

Ceea ce depășește orice concepție, ce locuiește în fiecare inimă,

Noi doi, suntem lumină și eternitate, suntem iubire... ”iubire”!

Tu, doar să mă iubești fără să mă doară când te respir,

Îmbrățișările tale să nu mă rupă, să nu mă ardă atingerile tale,

Să mă iubești ca o pasăre care iubește vântul și are nevoie să zboară,

Să mă iubești mereu, așa cum m-ai iubit când am rămas goală în fața ta,

Cu toate cicatricile, care au dispărut sub atingerea buzelor tale! ~

~ Odine ~

~ Continui să te iubesc, după ce te iubesc! ~

~ Dacă stelele ar fi ființe muritoare, tu ai fi una dintre ele,

Pentru că nimic nu radiază mai frumos ca lumina din ochii tăi,

Cu acea strălucire neliniștită ca un fulger!

Dacă ar trebui să desenez lumea, aș face-o cu vârfurile degetelor tale,

Ele știu toate căile încrustate care se termină în corpul meu.

Dacă sufletul meu ar fi o adiere

Aș picta cu ea, versuri pe liane să le urci și să atingi cerul,

Să simți ce simt eu când mâinile tale mă ating tremurând ușor

Și-mi dezbracă sufletul de toate hainele vieții,

Ai simți ce simt eu când mă iubești, când viața începe cu tine, ca un răsărit de Soare!

Ți-am promis dragostea mea veșnică, departe de trecut,

Răbdare și suferință și mi-ai permis să înfloresc.

Binecuvântată este întâlnirea noastră când te pot privi în ochi așa cum ești tu

Când spulberăm păcatele, le condimentăm cu zâmbete,

Astăzi pentru tine, mâine pentru mine, pentru că ... în ciuda tuturor,

De ploi și viscole, mă lași să respir ... și merită ... merită să trăiesc ...

Tu ești ... soarele zilelor mele, Luna mea în nopți târzii, steaua care mă călăuzește,

Zâmbetul zilnic, îmbrățișarea mea constantă.

Ești ... marea sufletului meu, vulcanul focului din mine,

Bărbatul care mă face să mă simt ca o baladă obscenă, verbul păcătos al compoziției sale,

Tu ești vocea caldă, poezia mea,  muza mea din fiecare rând,

Tu ești ...  puterea iubirii.

Dacă mă uit la gura ta, vreau doar să-mi săruți sufletul

L-am golit de tot aerul, așa că umple-l cu respirația ta,

Prăbușește-te în pieptul meu, să îți eliberez numele înainte de abandon,

Să continui să te iubesc, după ce te iubesc! ~

~ Odine ~

~ Încolăciți ~

~ Suntem doi încolăciți, care tremură când simt căldura celuilalt,

Încâlciți de dorința care ne acoperă și ne leagă cu un jug imposibil de rupt,

Încolăciți sub focul care ne arde pielea și ne face sclavii unei pasiuni furtunoase și atât de dependente,

Încâlciți ca doi înfometați, dornici de a explora focul de tabără al iubirii,

Zburăm....

Ca două vrăbii însetate și facem din această sete, o motivație,

Zburăm piele lângă piele, corp lângă corp spre un moment de neuitat. 

Când suntem  unul în brațele celuilalt e ca și cum am avea stelele de pe cer,

Când ochii noștri se ciocnesc, sar scântei care aprind focuri în inimă,

Suntem spațiu și pământ și cer, suntem dragoste
Și fiecare stea, este un sărut care ne umple de pasiune,

Ca o sămânță care se seamănă în inimă și se transformă într-o sursă de iubire.

Mâinile noastre se pot simți la distanță, acolo unde dragostea nu se pierde niciodată,

Iar în suflet este ținută pentru eternitate, unde rămânem  fără temeri,

Cu ochii închiși și unde fiecare bătaie de inimă acompaniază fiecare rimă,

Dintre sufletul meu și al tău, între inima ta și a mea, într-o poezie de iubire,

Scrisă pe bucăți de piele, la întâmplare, cu gânduri mici,

Pentru a nu fi uitată în cărți învechite, sau foi mototolite,

În jurnale pline de inimioare, marcând o dragoste veșnică,

Ci marcate în suflet și inimă, într-un poem alcătuit din două cuvinte, ținută de patru mâini, într-o singură iubire.  ~

~ Odine ~

~ Aripile versurilor mele, ești tu! ~

~ Cine sunt eu? 

Fără zâmbetul tău 

Cel car îmi face ziua mai bună

Și mă trezește la viață?
Cine sunt eu?
Fără motivul visului meu
Tu, visul meu de dragoste,
Cu tine în zi sau noapte, visul meu ești tu. 

Cine sunt eu? 

Fără bătăile inimii tale,
Tu ești motivul pentru care oftez

În nopțile mele în care îți visez buzele pe buzele mele.
Cine sunt eu?
Eu, fără haina brațelor tale, aș muri de frig. 

Cine sunt eu?
Fără tine, dragostea mea,
Luna plină a sufletului meu

Dragostea care mă revigorează
Și nu mai sunt umbra singuratică, cea de odinioară.

Cine sunt eu fără tine?

Dacă nu ești alături de mine, 

Inima mea muritoare, nu știe cum să bată, decât pentru tine

Și nu contează greutatea care mă ține legată,

Căci aripile versurilor mele ești tu! ~

~ Odine ~

~ Doi iubiți în deșertul numit viață! (Partea a II-a) ~

~ Suntem doi iubiți în deșert,

În acest deșert numit viață, în care ne-am făcut promisiunea, să ne stingem setea și să o facem sursă de inspirație,

În deșertul ăsta în care ne predăm cu pasiune, unde am aprins un foc al iubirii, iar corpurile noastre se evaporă tremurând în căldura unei flăcări,

Dorință ce ne face să ne explorăm cu satisfacție pielea,

Doi iubiți care fuzionează în focul acestui deșert, care trăiește în mine și în tine și în sentimentele noastre.

Oh, pustiul ăsta în care te-ai dezbrăcat de toate, iar eu ți-am simțit mirosul, iar în acel moment tu și cu mine am devenit ”unul”,

Uniți de aceiași piele, sau prin jugul căldurii care mi-a diluat dorința și a liniștit-o,

Pentru că tu ești hrana sufletului meu și apa din care vreau să beau tot restul vieții mele.

Dacă ar trebui să mor, m-aș evapora în acest deșert, m-aș preda fără regret,

Unde visele mele sunt visele tale, iar gândurile mele, zboară către tine și se alătură gândurilor tale,

Pentru că în deșertul ăsta, unde am simțit viața, ne-am simțit în viață, am fost ceea ce ne-am dorit amândoi să fim... să fim ”doi iubiți”! ~

~ Odine ~